CSJ. Decizia nr. 121/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 121/2003
Dosar nr. 1755/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98, pronunţată la 13 noiembrie 2001, de Colegiul jurisdicţional Dolj s-a admis contestaţia formulată de N.F., împotriva deciziei de imputare nr. 24 din 8 august 2002, emisă de intimata SC T. SA Calafat, prin lichidator B.V., pentru suma de 13.187.240 lei şi s-a dispus anularea, ca tardiv emisă.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicţional a reţinut că în urma raportului de expertiză contabilă, efectuat în dosarul nr. 33/F/1999 al Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a stabilit că reclamanta N.F. a efectuat cheltuieli neeconomicoase, în calitate de contabil-şef, alături şi de directorul societăţii, T.I., dar că intimata, deşi a luat cunoştinţă de acest fapt în luna aprilie 2001, a emis Decizia de imputare, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în anulare jurisdicţional, intimata SC T. SA, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la excepţia de necompetenţă materială, că data întocmirii raportului de expertiză de expertiză nu poate constitui un reper pentru calculul termenului de prescripţie şi că emiterea deciziei s-a făcut în cadrul termenului de 3 ani de la data producerii prejudiciului.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 95, pronunţată la 22 martie 2002, a admis recursul jurisdicţional declarat de SC T. SA Calafat, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii, aceluiaşi Colegiu jurisdicţional.
Pentru a hotărî astfel, secţia jurisdicţională a reţinut cu privire la excepţia de necompetenţă materială invocată de recurentă că potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, competenţa soluţionării contestaţiilor împotriva deciziilor de imputaţie, revine Curţii de Conturi, iar cu privire la tardivitatea emiterii deciziei de imputare se impune clasificarea momentului în care recurenta a luat cunoştinţă de existenţa prejudiciului.
În acest sens s-a mai reţinut că nu există dovezi cu privire la data înregistrării expertizei la societate sau data la care persoana îndreptăţită trebuia să emită Decizia de imputare, calculul făcut de instanţă fiind numai teoretic.
Împotriva deciziei Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a declarat recurs N.F., susţinând că instanţa de fond a stabilit în mod legal că Decizia de imputare a fost emisă peste termenul de 60 zile, ca urmare a faptului că raportul de expertiză a fost luat la cunoştinţă de lichidatorul societăţii în cursul lunii aprilie 2001.
Tot legat de acest aspect, recurenta a susţinut că intimata nu a făcut nici un fel de dovezi, deşi i s-a pus în vedere de instanţă că Decizia a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând recursul, urmează să constate că Decizia pronunţată de secţia jurisdicţională este legală şi temeinică.
În mod întemeiat, secţia jurisdicţională a reţinut că în vederea analizării dispoziţiei art. 108 alin. (1) C. muncii, referitoare la răspunderea materială, paguba cauzată poate fi stabilită numai în cazurile în care nu a trecut mai mult de 3 ani de la producerea ei, că în speţă termenul nu a fost depăşit şi că nu sunt dovezi legate de momentul aducerii la cunoştinţă a existenţei prejudiciului, pentru a se stabili dacă Decizia de imputare a fost emisă tardiv.
Aşa cum justificat s-a arătat, instanţa de fond, Colegiul jurisdicţional Dolj, a făcut aprecieri strict teoretice cu privire la calculul termenului, fără să se ancoreze, însă, în probe concrete, motiv pentru care s-a dispus casarea, cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.F., împotriva deciziei civile nr. 95 din 22 martie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1208/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 121/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
