CSJ. Decizia nr. 1237/2003. Contencios. La încheiere suspendare licitatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1237
Dosar nr.379/2003
Şedinţa publică din 26 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării reprezentată de consilierul juridic S.E.E. şi avocatul V.A. şi intimata reclamantă SC „B.C.S." SRL Constanţa prin consilierul juridic D.P.A.C., lipsind intimatul pârât Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.
Procedura completă.
Recurenta, prin consilier juridic, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea recursului, arătând că instanţa de fond nu era competentă material să soluţioneze cauza, competenţa revenind judecătoriei, în a cărei rază teritorială îşi are sediul concedentul, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Avocatul V.A., având cuvântul tot ca reprezentant al recurentei, a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca inadmisibilă.
Reprezentanta societăţii intimate a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 septembrie 2002, SC „B.S.C." SRL Constanţa a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, solicitând ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună menţinerea suspendării licitaţiei publice deschise, cu preselecţie organizată pentru concesionarea valorificării potenţialului piscicol din zoneleCotul Pisicii – Isaccea, Casla Vadanei – Perişor şi Gura Dranov – Braţ Sf. Gheorghe Km.0.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat căprintr-o hotărâre anterioară, sentinţa civilă nr.105/2002, Curtea de Apel Constanţa a dispus suspendarea licitaţiei stabilite pentru data de 27 august 2002 până la data soluţionării fondului litigiului (dosar nr.1105/2002), 5 septembrie 2002.
Societatea a mai arătat că în cauza de fond s-a dispus amânarea judecăţii, astfel încât pârâţii pot organiza şi desfăşura licitaţia, a cărei suspendare seimpune în continuare, altfelreclamanta, a cărei candidatură a fost respinsă, ar fi profund prejudiciată, fiind pusă în situaţia de a-şi înceta activitatea, ce constă în pescuitul şi prelucrarea peştelui.
Reclamanta a invocat prevederile art.581 Cod procedură civilă, invocând urgenţa cererii şi aparenţa dreptului. Sub acest din urmă aspect, s-a invocat ilegalitatea hotărârii de respingere a candidaturii societăţii de a participa la preselecţie, care a pus-o în situaţia de a nu putea formula o ofertă de concesionare.
Prin încheierea din 5 septembrie 2002, Curtea de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativa admis cererea şi a dispus suspendarea licitaţiei publice deschise, cu preselecţie, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art.581 Cod procedură civilă, atât în privinţa urgenţei, întrucât neparticiparea reclamantei la licitaţie ar fi prejudiciabilă pentru parte, deoarece are 102 angajaţi pescari şi ar trebui să-şi închidă activitatea cât şi referitor la aparenţa dreptului, societatea având documentele necesare candidaturii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa nu eracompetentă să judece cererea de suspendare a licitaţiei, în conformitate cu dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă, neavând competenţa materială de a soluţiona fondul litigiului, respectiv acţiunea prin care reclamanta solicitaserevocarea hotărârii de respingere a candidaturii depuse la preselecţiaorganizată pentru concesionarea valorificării potenţialului piscicol, cu consecinţa anulării licitaţiei.
În acest sens, pârâta a arătat că prin sentinţa civilă nr.145 din 7 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr.1105/2002 instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art.304 şi 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul estefondat, urmând ase dispune casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
Din actele dosarului rezultă căreclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art.1 din Legea nr.29/1990,solicitândrevocarea hotărârii de respingere a candidaturii şi anularealicitaţiei.
Ulterior formulării acestei acţiuni, ce a format obiectul dosarului nr. 1105/2002 al Curţii de Apel Constanţa, reclamanta a solicitat în cauza de faţă menţinereasuspendării licitaţiei publice organizate de pârâţi pentru concesionarea valorificăriipotenţialului piscicol.
Curtea constată că instanţa a soluţionat în mod greşitcererea de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale prevăzute deart.581 Cod procedură civilă, o atare cerere, camăsură provizorie neputând fi judecată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.
Întrucât acţiunea de fond fusese formulată în temeiul Legii nr.29/1990 şi cererea de suspendare a executării ar fi trebuit judecată prin prisma prevederilor art.9 din Legeacontenciosului administrativ, privind suspendarea executării actului administrativ, în măsura în care instanţa, verificându-şi competenţa materială, ar fi constatat că, în raport de natura pricinii, a fost corect investită.
Oricum, soluţionarea cererii de suspendare, potrivit art.581 Cod procedură civilă într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată expres prin Legea nr.29/1990, în condiţiile în care instanţa de contencios administrativ a considerat că sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, apare ca nelegală.
De altfel, ulterior, prin sentinţa civilă nr.145 din 7 noiembrie 2002, instanţa sesizată cu judecarea fondului litigiului a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Tulcea, reţinând în esenţă că prin dispoziţiile legale speciale privind regimul concesiunilor se stabileşte şi competenţa de soluţionare acontestaţiilor împotriva modului de organizare a licitaţiei, în favoarea instanţei de drept comun în acărei rază teritorială îşi are sediul concedentul.
În raport de cele expuse, Curtea, admiţând recursul formulat de pârâtă, va casa încheierea atacată şi va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.
Casează încheierea atacată şi respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1236/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 124/2003. Contencios. Refuz plata daune pentru... → |
|---|
