CSJ. Decizia nr. 1243/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1243/2003
Dosar nr. 1716/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 iunie 2001, reclamanta SC F. SA Câmpina a solicitat anularea procesului-verbal nr. 6 din 15 ianuarie 2001, încheiat de Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova şi a deciziei nr. 767 din 24 mai 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 133/1999, organele de control au considerat că suma de 5.680.480.000 lei nu reprezintă profit brut reinvestit, deşi a dovedit utilizarea sumei respective pentru cumpărarea de acţiuni, majorarea capitalului social şi efectuarea de investiţii la SC U. SA. Reclamanta a susţinut că suma astfel utilizată reprezintă un bun necorporal, pentru care este în drept să beneficieze de scutire la plata impozitului pe profit.
Prin sentinţa nr. 180 din 23 iulie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea, a anulat actele de control contestate şi a exonerat reclamanta de plata impozitului pe profit, în sumă de 1.384.188.831 lei şi a majorărilor de întârziere, în sumă de 1.592.754.518 lei.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, a fost admis prin Decizia nr. 3967 din 30 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ. Instanţa de recurs a casat hotărârea atacată, constatând că nu cuprinde considerentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
În fond după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 51 din 23 aprilie 2002, prin care a anulat actele întocmite de pârâţi şi a exonerat reclamanta de plata impozitului pe profit calculat la suma de 5.680.480.000 lei şi a majorărilor de întârziere aferente.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că suma de 5.680.480.000 lei a fost corect reinvestită de reclamantă, la SC U. SA Câmpina, întrucât această societate aparţinea reclamantei şi Legea nr. 133/1999 prevedea că profitul brut realizat poate fi reinvestit pentru efectuarea de investiţii în active corporale şi necorporale, de natura celor reglementate prin Legea nr. 15/1994. Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că interpretarea dată Legii nr. 133/1999, prin adresa nr. 342719/2000, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, nu poate fi reţinută în soluţionarea cauzei, fiind un act ulterior exerciţiului financiar al anului 1999, în care reclamanta a efectuat investiţia.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a extins nejustificat norma juridică din Legea nr. 133/1999, potrivit căreia beneficiază de facilitatea scutirii de la plata impozitului pe profit, întreprinzătorul care îşi dezvoltă propria întreprindere. Prin profit reinvestit, recurenţii au arătat că se înţelege profitul utilizat pentru efectuarea de investiţii în active corporale şi necorporale, de natura celor reglementate prin Legea nr. 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. În acest sens, recurenţii au învederat că achiziţionarea pachetului de acţiuni de la SC U. SA nu se reflectă la active corporale sau necorporale şi nu poate fi considerat profit reinvestit.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată, şi pentru aprecierea probelor administrate, cu motivarea că au fost greşit însuşite concluziile expertizei contabile, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că intimata a obţinut dividende şi a plătit impozitul pe dividende.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente.
În trimestrul III şi trimestrul IV/1999, societatea intimată a majorat capitalul social şi a efectuat investiţii, în sumă totală de 5.680.400.000 lei, la SC U. SA Câmpina şi urmare a achiziţionării pachetului de acţiuni de la F.P.S., a devenit acţionar majoritar.
Instanţa de fond a apreciat eronat că această sumă reprezintă profit reinvestit şi a aplicat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 133/1999, potrivit cărora cota-parte din profitul reinvestit de către întreprinderile mici şi mijlocii, nu se impozitează.
Facilitatea fiscală a scutirii de la impozitul pe profit a fost acordată întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital integral privat, astfel cum au fost definite în art. 3 şi 4 din Legea nr. 133/1999.
În sensul acestei reglementări, întreprinderea reprezintă orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial.
Societatea intimată şi societatea comercială la care s-au efectuat investiţiile, sunt în mod necontestat persoane juridice distincte şi independente de modificările intervenite în structura acţionariatului lor, şi-au păstrat autonomia patrimonială, astfel încât nu au constituit o întreprindere din punctul de vedere al Legii nr. 133/1999.
În consecinţă, profitul obţinut şi investit de intimată pentru dezvoltarea unei alte întreprinderi, a fost greşit asimilat de instanţa de fond, cu profitul reinvestit în propria întreprindere, din categoria celor prevăzute expres în Legea nr. 133/1999 şi nu beneficiază de facilităţile fiscale recunoscute acestora.
Concluzia instanţei de fond că în perioada supusă controlului, Legea nr. 133/1999 nu a prevăzut anumite condiţii obligatorii pentru profitul brut reinvestit, este eronată, întrucât o asemenea condiţie a fost impusă prin însuşi scopul legii, definit ca fiind stimularea înfiinţării şi dezvoltării Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.
De asemenea, în hotărârea atacată a fost greşit considerată ca întemeiată, apărarea din acţiune, potrivit căreia intimata este scutită de plata impozitului pe profit, pentru că achiziţionând pachetul majoritar de acţiuni ale unei alte societăţi comerciale, a efectuat o investiţie, cu scopul de a obţine venituri.
Investiţia astfel efectuată, chiar dacă a fost finanţată din profitul obţinut de intimată, nu a avut drept consecinţă dezvoltarea propriei întreprinderi, conform art. 1 din Legea nr. 133/1999, pentru că în schimbul sumelor investite, intimata, ca oricare alt acţionar, a încasat dividende.
Prin urmare, instanţa de fond nu a avut în vedere că acordarea facilităţii fiscale prevăzute în Legea nr.133/1999, este condiţionată de efectuarea unei investiţii pentru dezvoltarea propriei întreprinderi, iar nu numai pentru obţinerea de venituri, care este esenţială pentru societatea comercială, ca persoană juridică, având un scop lucrativ.
Faţă de considerentele expuse, se constată că sunt legal întocmite actele de control prin care recurenţii au stabilit că intimata nu beneficiază de prevederile art. 23 din Legea nr. 133/1999 şi au calculat obligaţiile acesteia, de a plăti impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente. În consecinţă, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va respinge ca nefondată acţiunea formulată de SC F. SA Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 51 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge ca nefondată acţiunea formulată de SC F. S.A. Câmpina.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 124/2003. Contencios. Refuz plata daune pentru... | CSJ. Decizia nr. 1245/2003. Contencios → |
|---|
