CSJ. Decizia nr. 1262/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1262/2003
Dosar nr. 939/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în contencios administrativ, la Curtea de Apel Iaşi, sub nr. 2243 din 28 aprilie 2000, reclamanta V.A. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Iaşi, anularea deciziei nr. 104811 din 4 ianuarie 2000, emisă de Oficiul de Pensii Iaşi şi a deciziei nr. 561 din 31 martie 2000, a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor de pe lângă Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Iaşi şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, care să aibă în vedere recalcularea dreptului de pensie cuvenit, cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1977, precum şi plata sumei de 593.984 lei, reprezentând diferenţă de pensie neachitată în perioada octombrie 1999 – aprilie 2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în mod eronat a calculat drepturile băneşti la care era îndreptăţită, cu titlul de pensie, pentru munca depusă şi limită de vârstă, respectiv s-au avut în vedere procente de pensie inferioare deciziei din 1999 şi implicit, a fost redusă nejustificat baza de calcul, aşa încât se impune restituirea sumei de 593.984 lei, de care a fost privată în mod abuziv. A mai precizat şi că nu au fost arătate detaliat indexările şi compensările care s-au aplicat.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 70/CA din 3 iulie 2000, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 561 din 31 martie 2000, emisă de pârâtă şi a trimis cauza spre reexaminare, Comisiei pentru Soluţionarea Contestaţiilor, reţinând că în Decizia emisă, Comisia de Contestaţii nu a arătat în mod explicit, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei, raportată la salariul avut în vedere, indexările, compensările aferente, precum şi motivul pentru care calculul întocmit de contestatoare a fost înlăturat.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 1235 din 28 martie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta V.A., casând hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a verifica realitatea şi veridicitatea susţinerilor părţilor, instanţa în virtutea rolului activ, trebuind să dispună suplimentarea probatoriilor.
Judecând în fond, după casare, Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 5/CA din 14 ianuarie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, în parte. A anulat Decizia nr. 104811 din 14 ianuarie 2000, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, cu o pensie de 545.465 lei, urmând a fi indexată succesiv la zi. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.844.122 lei, diferenţă pensie cuvenită pentru perioada 1 octombrie 1999 – 31 octombrie 2001 şi 594.246 lei, cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele morale şi indexarea sumei.
Instanţa de fond a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, în baza prevederilor HG nr. 4/2001, HG nr. 258/2001 şi Protocolului nr. 878/2001, încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Iaşi nemaiavând calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, în baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, că reclamanta are, ca urmare a aplicării sporului pentru grupa a II-a de muncă, în baza prevederilor art.1 6 din Legea nr. 3/1977, o vechime totală de 20 ani, 2 luni şi 25 de zile, revenindu-i în baza dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 3/1977, un procent real de pensie de 68,83%; că reclamanta a primit efectiv în perioada ocotmbrie 1999 – octombrie 2001, 15.920.280 lei, fiind prejudiciată cu suma de 2.844.122 lei. Nu s-a acordat cuantumul sumei pretinse de reclamantă, prin aplicarea indicelui de inflaţie, nefiind temei legal pentru aceasta şi nici daunele morale pretinse prin memoriul depus, după dezvoltarea în fond a cauzei, întrucât acestea nu au fost solicitate prin acţiunea introductivă şi nici ulterior, prin modificarea acţiunii, în subsidiar, daunele nefiind nici dovedite.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât reclamanta V.A., cât şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
Reclamanta V.A. critică hotărârea atacată. pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând. în esenţă. că instanţa a înlăturat fără temei cererea de actualizare a dreptului său de pensie, prin aplicarea indicelui de inflaţie; că a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale, că obiectul acţiunii este „vătămarea dreptului de pensie asigurări de stat", iar nu „dreptul total de pensie, care cuprinde şi pensia suplimentară".
Casa Judeţeană de Pensii Iaşi critică, de asemenea, hotărârea atacată, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în motivele de recurs, că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 16 din Legea nr. 3/1977, stabilind eronat sporul de vechime în muncă, după cum greşit s-au calculat procentele cuvenite, ca efect al aplicării art. 11 din Legea nr. 3/1977, cu privire la grupele de muncă.
Se susţine, de asemenea, că instanţa a înlăturat nejustificat apărările sale, dezvoltate în întâmpinare şi în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa are îndatorirea de a stabili realitatea situaţiei prin toate mijloacele de probă utile cauzei, cu atât mai mult, cu cât afirmaţiile părţilor privind sporul de vechime în muncă calculat în baza art. 16 din Legea nr. 3/1977, procentul care se acordă ca efect al aplicării art. 11 din Legea nr. 3/1977, calculul indexărilor şi al compensărilor pensiei reclamantei pentru perioada septembrie 1990 – 31 decembrie 1999, sunt contradictorii.
În motivarea sentinţei, instanţa işi însuşeşte concluziile raportului de expertiză, fără a analiza susţinerile şi calculele prezentate de pârâtă în întâmpinare, ca şi în obiecţiunile formulate, înlăturându-le nemotivat.
Pentru verificarea realităţii şi temeiniciei susţinerilor părţilor, se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate, care să clarifice aspectele la care se referă acţiunea reclamantei V.A.
Cu ocazia soluţionării cauzei se vor avea în vedere şi celelalte critici aduse soluţiei, prin motivele de recurs.
În consecinţă, recursurile fiind întemeiate în sensul arătat, se vor admite. Se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de V.A. şi de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, împotriva sentinţei nr. 5/CA din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1260/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1264/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
