CSJ. Decizia nr. 1482/2003. Contencios. Anulare ordin M.I.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1482/2003
Dosar nr. 1592/2002
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 20 martie 2001, reclamanta SC D. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Industriilor şi Resurselor, solicitând anularea Ordinului nr. 14 din 28 ianuarie 2000, emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, prin care se diminuează suprafaţa de teren din patrimoniul societăţii reclamante, cu suprafaţa de 5401,9 mp, revenirea la situaţia anterioară emiterii acestui act administrativ, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine în proprietate prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 1386/1994, transcris la Judecătoria sectorului 4 şi apoi intabulat la Judecătoria Buftea, suprafaţa de teren de 1.516.635 mp.
Societatea reclamantă a arătat că în decembrie 2000, directorul SC B. SA a prezentat o copie a Ordinului nr. 14 din 28 ianuarie 2000, emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, prin care se diminuează suprafaţa de teren aflată în proprietatea reclamantei, cu suprafaţa de 5.401,9 mp teren, pe care se află o cale ferată, pe care SC B. SA a cumpărat-o ca mijloc fix, de la R. SA. Această cale ferată a fost construită de R. SA, înainte de 1990, când proprietar al terenului era statul, iar titular al dreptului de administrare al terenului era fosta Intreprindere de anvelope Danubiana, actualmente SC D. SA.
Calea ferată respectivă face legătura între SC B. SA şi calea ferată care aparţine (cu terenul aferent) SC D. SA, acesta fiind motivul pentru care SC B. SA a solicitat Ministerului Industriei şi Comerţului, micşorarea terenului aflat în proprietatea SC D. SA, cu suprafaţa de 5401 9 mp, solicitare făcută în frauda legii, deoarece pe de o parte nu putea fi vorba de o „eroare", iar pe de altă parte, legea (codul civil) statuează imperativ că numai proprietarul terenului poate să devină proprietarul construcţiei prin accesiune, şi nu invers.
Reclamanta a mai arătat că a luat cunoştinţă de Ordinul nr. 14/2000, în luna decembrie 2000 şi că actul administrativ emis este abuziv şi vătămător pentru aceasta.
Pârâta a depus întâmpinare şi a solicitat introducerea în cauză, a SC B. SA, în conformitate cu art. 57 C. proc. civ., pentru că ar putea pretinde aceleaşi drepturi, ca şi reclamanta, iar prin încheierea din 2 mai 2001 a fost introdusă în cauză SC B. SA, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 20 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC D. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA Bucureşti şi Ministerul Industriilor şi Resurselor şi a anulat Ordinul nr. 14 din 28 ianuarie 2000, emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, ca fiind nelegal.
A repus părţile în situaţia anterioară emiterii acestui act administrativ, respectiv a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6875, emis la data de 17 septembrie 2001, de Ministerul Industriei şi Resurselor şi a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamantă, în sumă de 10.033.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 14/2000, Ministerul Industriei şi Resurselor a produs o vătămare intereselor reclamantei. Prin acesta şi prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6875/2001, către R. SA, s-a secţionat terenul reclamantei, în două, făcând improprie folosirea terenului situat la nord de această cale ferată.
S-a mai reţinut că reclamanta a transcris dreptul său de proprietate, care face opozabil dreptul de proprietate erga omnes şi de asemenea, a întabulat dreptul de proprietate, care face opozabil dreptul pentru terţi de la data înscrierii cererii, rezultând, deci, că terenul a intrat în circuitul civil, a produs consecinţe juridice şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile nu mai este posibilă schimbarea situaţiei atestate.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs SC B. SA Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că dispozitivul sentinţei atacate anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6875 din 17 septembrie 2001, beneficiara acestui certificat fiind SC R. SA Bucureşti, care, însă, nu a fost parte în proces şi ca atare, nu se putea lua o măsură împotriva unei persoane juridice, care nu a fost parte în proces.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, dispunând şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6875 din 17 septembrie 2001, fără ca acest lucru să fi fost cerut de reclamantă şi că Ordinul nr. 14/2000 nu mai putea fi anulat de instanţa de contencios administrativ, întrucât terenul intrase în circuitul civil ,prin vânzarea către societate, fiind întabulat în cartea funciară.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, SC D. SA a solicitat anularea Ordinului nr. 14 din 28 ianuarie 2000, emis de Ministerul Industriei şi Comerţului şi revenirea la situaţia anterioară emiterii acestui act administrativ.
Prin notele de concluzii scrise, reclamanta SC D. SA şi-a precizat acţiunea, solicitând atât anularea Ordinului nr. 14 din 28 ianuarie 2000, emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, prin care se diminuează suprafaţa de teren din patrimoniul societăţii cu suprafaţa de 5401,9 mp, precum şi pe cale de consecinţă, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6875, emis la data de 17 septembrie 2001, de către Ministerul Industriei şi Resurselor, în favoarea SC R. SA, pe baza acestui ordin şi anularea celorlalte acte subsecvente primelor.
În aceste condiţii, se reţine că susţinerea recurentei în sensul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, este neîntemeiată.
În considerentele sentinţei atacate s-a reţinut în mod corect că prin Ordinul nr. 14/2000, Ministerul Industriei şi Resurselor a produs o vătămare intereselor reclamantei, iar prin acesta şi prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6875/2001, către SC R. SA, terenul în discuţie secţionează proprietatea SC D. SA, în două părţi distincte şi face improprie folosirea terenului situat la nord de calea ferată, prin îngreunarea evidentă şi nejustificată a accesului la acesta.
Nici motivul de recurs privind neparticiparea în proces a SC R. SA Bucureşti nu este de natură să ducă la casarea sentinţei atacate, deoarece, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, SC B. SA era proprietara terenului în suprafaţă de 2.476,32 mp, societatea respectivă a întocmit toată documentaţia care a dus la emiterea Ordinului nr. 14/2000 şi ea ar fi trebuit să ceară introducerea în cauză a SC R. SA Bucureşti.
Cât priveşte Ordinul nr. 1603 din 12 octombrie 1995, prin care se rectifică suprafaţa de teren a SC D. SA şi la care face referire recurenta-pârâtă, acesta a fost emis la cererea SC D. SA, fapt menţionat în chiar preambulul acestuia, privea o cu totul altă suprafaţă de teren, iar SC D. SA nu avea de ce să îl conteste.
De asemenea, la data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare invocat de SC B. SA, aceasta ştia că Ordinul nr. 14/2000 este contestat de SC D. SA, cunoştea situaţia de fapt şi cunoştea faptul că printr-un ordin al ministrului nu se poate schimba situaţia juridică a unui teren care se află în circuitul civil, instanţa de contencios administrativ având competenţa să se pronunţe asupra legalităţii ordinului respectiv, ordin care a avut la bază o situaţie eronat prezentată de recurentă.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, recursul de faţă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 170 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1476/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1486/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
