CSJ. Decizia nr. 1578/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1578/2003
Dosar nr. 3299/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 200
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 ianuarie 2002, reclamanta A.A. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Botoşani, solicitând anularea deciziilor nr. 0002 din 20 decembrie 2001 şi nr. 0408 din 16 noiembrie 2001 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990.
În motivarea cererii, reclamanta a invederat că a fost evacuată din comuna natală, localitatea Horbova, fosta U.R.S.S., în două rânduri, iniţial din anul 1940, până în luna iunie 1941 şi ulterior, din august 1944, stabilindu-se în România.
Prin sentinţa nr. 116 din 11 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice sau politice, întrucât nu a făcut dovada cu înscrisuri, că s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile enumerate limitativ de Decretul-lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi prin OG nr. 242/2000 ,aprobată prin Legea nr. 367/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că fiind refugiată din ţinutul Herţia din fosta U.R.S.S., beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel cum s-a precizat prin HG nr. 127/2002, privind aprobarea normelor pentru aplicarea OG nr. 105/1999, potrivit cărei hotărâri, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege şi persoană care a fost expulzată, s-a refugiat ori a făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Botoşani a invocat necompetenţa materială a instanţei, în raport cu prevederile art. 11 alin. (4) din Decretul-lege nr. 189/2000, republicat şi ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Pe fondul pricinii, pârâta a arătat că prima instanţă a reţinut în mod justificat că reclamanta nu poate beneficia de dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât nu îndeplineşte condiţia ca evacuarea să se fi efectuat din motive politice.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune admiterea acţiunii.
Din cuprinsul cererilor adresate de reclamantă, pârâtei şi instanţei, reiese că ceea ce s-a solicitat a fost stabilirea drepturilor ca persoană persecutată din motive etnice, în urma refugiului din fosta U.R.S.S., prevăzute iniţial prin OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, aprobată ulterior prin Legea nr. 189/2000, în urma căreia ordonanţa a devenit un act normativ de sine stătător, cu o titulatură distinctă de cea a decretului adoptat în anul 1990.
În aceste împrejurări, instanţa competentă este cea prevăzută de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, respectiv curtea de apel. De altfel, în cauză a fost sesizat iniţial Tribunalul Botoşani, a cărui sentinţă nr. 232/2002, a fost casată pentru necompetenţă materială, de Curtea de Apel Suceava.
Pe fondul cauzei, acţiunea este întemeiată, reclamanta dovedind cu înscrisurile depuse la dosar că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma explicată prin HG nr. 127/2002, privind aprobarea normelor pentru aplicarea OG nr. 105/1999 şi modificată prin Legea nr. 849/2002 (M. Of. nr. 808/07.11.2002.)
Potrivit acestor dispoziţii, beneficiază de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive etnice, „cel care a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate".
În raport cu cele expuse, Curtea va casa sentinţa şi va admite acţiunea, în sensul anulării actelor administrative contestate şi al obligării pârâtei, de a emite o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
î
Admite recursul declarat de A.A., împotriva sentinţei civile nr. 116 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceav, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de A.Aa.
Anulează Decizia nr. 0407 din 16 noiembrie 2001 şi Decizia nr. 0002 din 20 decembrie 2001, emise de Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Botoşani şi obligă pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1576/2003. Contencios. Anulare partiala acte... | CSJ. Decizia nr. 1579/2003. Contencios → |
---|