CSJ. Decizia nr. 1671/2003. Contencios. Refuz rezolvare cerere privind eliberare autorizatie de înfiintare si organizare magazin. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1671/2003
Dosar nr. 1131/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 iunie 2001, reclamanta SC D.I. S.R.L. a solicitat anularea hotărârii Direcţiei Generale a Vămilor, de refuz a autorizării de înfiinţare a unui magazin de tip Dutty Free, în Vama Mocănaşu – Giurgiu, refuz comunicat cu adresa nr. 18375 din 11 iunie 2001.
Instanţa sesizată, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 33 din 14 ianuarie 2002, a admis acţiunea şi constatând nejustificat refuzul opus reclamantei, a dispus obligarea pârâtei de a elibera autorizaţia solicitată, constatând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile legii pentru eliberarea acelei autorizări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta.
Prin motivele de casare formulate în scris, se critică soluţia dată sub următoarele aspecte:
1. Inadmisibilitatea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, formularea unui memoriu adresat Ministerului Finanţelor, după ce i s-a comunicat reclamantei refuzul, nesatisfăcând cerinţa impusă de lege. Plângerea trebuia adresată Direcţiei Generale a Vămilor.
2. Încălcarea prevederilor art. 2 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 54/2000, care impun ca amplasarea şi amenajarea exterioară a acestui tip de magazin, să permită accesul în incintă a persoanelor ce nu călătoresc înspre o destinaţie internaţională.
Criticile sunt nefondate.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său, s-a adresat cu reclamaţie autorităţii ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicare de către acea autoritate, a soluţiei date.
În speţă, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din materialul probator, împotriva refuzului Direcţiei Generale Vamale, reclamanta a făcut plângere la Ministerul Finanţelor, forul ierarhic superior al acesteia.
Prin urmare a fost îndeplinită condiţia impusă de lege, procedura administrativă prealabilă fiind îndeplinită de reclamantă.
2. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din OUG nr. 208/1999, privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim Dutty Free, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri într-un astfel de regim, pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieşire din ţară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre şi navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.
Condiţia impusă de norma legală a fost satisfăcută, reclamanta primind avizul Biroului Vamal de Control şi Vămuire de la frontiera Giurgiu – Mocănaşu, în ce priveşte amplasarea magazinului şi asigurarea condiţiilor de organizare şi supraveghere vamală a magazinului.
Cerinţa suplimentară impusă prin Ordinul Ministerului Finanţelor, invocat de recurentă, adaugă la lege.
De altfel, această cerinţă este nerelevantă în raport cu obiectul litigiului, vizând o obligaţie de diligenţă ce urma a fi respectată în ce priveşte modul de acces în incinta magazinului şi care nu are nici o legătură cu amplasarea (obligatorie) a magazinului pe partea dreaptă a drumului, în sensul de ieşire din ţară, putând fi realizată prin simple măsuri cu caracter organizatoric, asigurând exclusivitatea fluxului cumpărătorilor ce pot fi admişi în incinta unităţii.
În consecinţă, recursul declarat în cauză nefiind fondat, urmează a se respinge ca atare.
Măsura cu caracter dispozitiv luată de către instanţa de fond, deşi menţionează Direcţia Generală a Vămilor, trebuie înţeleasă ca privind Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Vămilor, aceasta din urmă funcţionând ca o unitate componentă în cadrul ministerului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 33 din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1670/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1673/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
