CSJ. Decizia nr. 1695/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1695/2003
Dosar nr. 1440/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 noiembrie 2001, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1581 din 11 octombrie 2001, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi trimiterea contestaţiei spre soluţionare, la autoritatea competentă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată, pârâtul a respins greşit ca nedepusă în termen, contestaţia formulată împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, în dosarul nr. 2399/1999 al Curţii de Apel Bucureşti. Reclamanta a susţinut că obligaţia de a plăti taxa de timbru în cuantumul contestat, nu a fost stabilită în încheierea din Şedinţa publică din 2 februarie 2001, cum eronat s-a reţinut de către pârât şi că termenul de exercitare a căii de atac a contestaţiei a fost respectat. De asemenea, reclamanta a susţinut că Decizia nr. 1581/2001 a fost emisă cu încălcarea competenţelor prevăzute de OUG nr. 13/2001, pentru că valoarea contestată este sub 500.000.000 lei şi pârâtul trebuia să se dezînvestească în favoarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 25 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 1581/2001 şi a trimis contestaţia spre competentă soluţionare, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2001 a fost stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru contestate de reclamantă şi nu la data de 2 februarie 2001, cum s-a motivat în Decizia pârâtului, soluţia de respingere a contestaţiei, ca tardivă. Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că faţă de dispoziţiile OUG nr. 13/2001 şi de valoarea sumei contestate, Ministerul Finanţelor Publice nu era competent să se pronunţe asupra contestaţiei şi trebuia să se dezînvestească în favoarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurentul a susţinut că este eronată concluzia din hotărârea atacată, privind necompetenţa sa de a soluţiona contestaţia intimatei, întrucât OUG nr. 13/2001 a prevăzut expres în art. 5 alin. (2) ,competenţa ministerului în cazul contestării taxei judiciare de timbru.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, a fost criticată soluţia de admitere a acţiunii, cu motivarea că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, în raport cu care a fost corect respinsă ca tardivă, contestaţia privind taxa judiciară de timbru, stabilită în sarcina intimatei în şedinţa de judecată de la 2 februarie 2001.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat greşit necompetenţa autorităţii recurente, de a soluţiona contestaţia formulată de intimată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Contestaţia a fost înregistrată la data de 24 mai 2001, când Ministerul Finanţelor Publice avea competenţa să soluţioneze, indiferent de valoarea sumei contestate, toate contestaţiile privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, se reţine că, instanţa de fond nu a avut în vedere normele de competenţă cuprinse în art. 5 alin. (2) din OUG nr. 13/2001, în vigoare la data exercitării căii de atac a contestaţiei şi care au prevăzut competenţa organelor specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, de a soluţiona contestaţiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Cea de-a doua critică formulată în recurs este, de asemenea, întemeiată, pentru că intimata a formulat tardiv contestaţia sa şi Decizia emisă de recurent în acest sens, este întemeiată.
Într-adevăr, taxa judiciară de timbru a fost stabilită în Şedinţa publică din 2 februarie 2001 şi potrivit regulii de drept comun, prevăzută în art. 5 din Legea nr. 29/1990, intimata avea obligaţia să formuleze contestaţia în termen de 30 de zile.
Şi în situaţia reţinută de instanţa de fond că taxa judiciară de timbru a fost stabilită în Şedinţa publică din 2 martie 2001, contestaţia formulată de intimată la 24 mai 2001 este tardivă, întrucât de la 6 februarie 2001 erau în vigoare dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 13/2001, potrivit cărora contestaţia trebuia formulată sub sancţiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat. Cuantumul taxei judiciare de timbru a fost comunicat intimatei în şedinţă publică şi deci nu era necesară îndeplinirea unei alte proceduri.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va respinge acţiunea formulată de SC A.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 184 din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de SC A.C. SRL Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1692/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 1696/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
