CSJ. Decizia nr. 1698/2003. Contencios. Refuz prelungire viza de sedere în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1698
Dosar nr.29/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deîmpotriva sentinţei civile nr.975 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei reprezentată de consilierul juridic, lipsind recurentul-reclamant .
Procedura completă.
S-a referit că recursul nu a fost timbrat, recurentul fiind citat cu menţiunea timbrării.
Consilierul juridic a solicitat anularea recursului, ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 mai 2002 la Tribunalul Bucureşti, reclamantula solicitat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne să se constată refuzul nejustificat de prelungire a vizei de şedere în România.
În motivarea acţiunii s-a arătat că măsura este abuzivă deoarece reclamantul nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de art.11 din Legea nr.123/2001.
Prin sentinţa civilă nr.491 din 6 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată sub nr.1345/2002.
Prin sentinţa civilă nr.975 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti –Secţia de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată deîn contradictoriu cu Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Pentru a se pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în mod întemeiat pârâtul a respins cererea reclamantului pentru prelungirea vizei de şedere în România, întrucât în cererea respectivă acesta a declarat două adrese, una pentru sediul social şi alta pentru punctul de lucru, însă din verificările făcute s-a constatat că societatea nu funcţionează efectiv la nici una din adrese.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs , criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Verificând actele dosarului, se reţine că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 17.000 lei şi timbrul judiciar de 1500 lei, deşi prin citarea sa (fila 7 dosarrecurs) i s-a adus la cunoştinţă atât obligaţia de a timbra, cât şi cuantumul sumelor pe care trebuia să le achite.
Constatând neîndeplinirea de către recurent a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, Curtea va aplica dispoziţiile art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judicare de timbru şi ale art.9 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar, modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, în sensul că va anula ca netimbrat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat deîmpotriva sentinţei civile nr.975 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca netimbrat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1697/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | CSJ. Decizia nr. 1699/2003. Contencios. Refuz eliberare act prin... → |
|---|
