CSJ. Decizia nr. 1696/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1696/2003
Dosar nr. 2210/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 noiembrie 2001, reclamanta SC C. SA Turnu Măgurele a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Turnu Măgurele, solicitând anularea deciziei nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 şi a procesului-verbal din 28 martie 2001 şi exonerarea societăţii de plata diferenţei de T.V.A. şi a majorărilor de întârziere, aferente impozitului pe profit şi T.V.A.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că debitul, reprezentând impozit pe profit în sumă de 177.063.945 lei, a fost stins, parţial prin compensare, în baza unui proces-verbal, iar diferenţa achitată, la 17 noiembrie 2000, astfel încât societatea nu mai datorează majorările de întârziere de 137.178.597 lei.
Referitor la T.V.A., de 609.296.653 lei şi a majorărilor de întârziere aferente de 296.068.912 lei, reclamanta a arătat că beneficiază de cota 0 la T.V.A., având calitatea de antreprenor general pentru lucrările executate în baza contractului nr. 943/1999 încheiat cu Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.
Prin sentinţa civilă nr. 544 din 27 mai 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial Decizia nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 şi procesul-verbal din 28 martie 2001, respectiv cu privire la suma de 85.264.020 lei majorări de întârziere, aferente impozitului pe profit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la reducerea cu 60% a majorărilor de întârziere, conform art. 5 din OUG nr. 163/2000, întrucât a efectuat plata impozitului pe profit, parţial prin compensare la 1 noiembrie 2000 şi restul prin plata efectivă la 17 noiembrie 2000. S-a mai reţinut că majorările de întârziere aferente procesului-verbal de compensare, înregistrat la Direcţia Trezorerie Olt la 1 noiembrie 2000, au fost greşit calculate până la 24 noiembrie 2000, data înregistrării înscrisului la Administraţia Finanţelor Publice Turnu Măgurele.
În total, instanţa a constatat că societatea nu datorează majorări de întârziere de 85.264.020 lei, din care reducerea cu 60% reprezintă 82.307.158 lei, iar diferenţa de 2.956.862 lei calcularea greşită pentru perioada 1 – 24 noiembrie 2000.
Referitor la T.V.A., aferentă unor lucrări de construcţii de locuinţe, instanţa a reţinut că reclamanta nu beneficiază de cota 0 la T.V.A., datorând suma de 609.296.653 lei.
De asemenea, instanţa nu a primit punctul de vedere al societăţii privind greşita obligare la plata sumei de 396.068.912 lei, aceasta fiind datorată în baza unor acte de control anterioare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC C. SA, cât şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a interpretat greşit probele administrate, întrucât societatea beneficiază de cota 0 la TVA. Datoriile Primăriei Turnu Măgurele au fost preluate de M.L.P.A.T. – A.N.L., fără T.V.A. şi au fost decontate la 17 mai 2002, ca reprezentând lucrări executate în perioada 2000 – 2001, din care s-a reţinut garanţia de bună execuţie.
Instanţa nu a ţinut cont de contractul încheiat la 24 august 1999, a cărui finanţare a fost asigurată de M.L.P.A.T., primăria fiind numai ordonator de credite.
În acest sens, a arătat reclamanta, instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză nr. 162349/2001 în care se precizează că la valoarea obiectivelor executate se va aplica cota 0 la T.V.A.
Referitor la plata sumei de 396.068.912 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., constatate prin procese-verbale anterioare, societatea a menţionat că îndeplineşte cerinţele art. 4 din OUG nr. 163/2000.
Pârâtul, Ministerul Finanţelor Publice a criticat sentinţa sub aspectul exonerării societăţii de plata majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit.
Astfel, a susţinut pârâtul, nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din OUG nr. 163/2000, întrucât societatea înregistra debite restante la data intrării în vigoare a ordonanţei, pe care le-a achitat la 24 noiembrie 2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, Curtea reţine că instanţa a aplicat, în mod justificat, prevederile art. 5 din OUG nr. 163/2000, potrivit cărora în cazul în care debitele, constând în impozite şi taxe la bugetul de stat, restante la data intrării în vigoare a ordonanţei, se vor achita până la 30 noiembrie 2000, majorările de întârziere se reduc cu 60%.
În cauză, la data adoptării OUG nr. 163/2000, reclamanta datora un impozit pe profit de 177.063.945 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere de 137.178.597 lei.
Din actele dosarului rezultă că debitul a fost achitat prin plata sumei de 22.000.000 lei, la 17 noiembrie 2000 şi respectiv, a sumei de 157.000.000 lei, în urma compensării aprobate conform procesului-verbal din 1 noiembrie 2000, înscris care poartă semnătura şi ştampila Administraţiei Financiare şi Trezoreriei Turnu Măgurele.
Susţinerea Ministerului Finanţelor Publice, în sensul că, în realitate compensarea a operat la 24 noiembrie 2000 şi deci, societatea datora şi majorări de întârziere de 2.956.862 lei aferente intervalului 1 – 24 noiembrie 2000, pe care le-a achitat doar parţial, majorările de întârziere depăşind la 29 decembrie 2000 plata făcută în plus cu suma de 622.599 lei, nu poate fi primită.
Instanţa de fond a reţinut, în mod întemeiat, că stingerea obligaţiilor la bugetul de stat a avut loc la 1 noiembrie 2000, data de 24 noiembrie 2000 fiind doar cea a înregistrării procesului-verbal de compensare la organul financiar.
În consecinţă, critica formulată de pârât fiind neîntemeiată, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice.
Apare, de asemenea, corectă şi soluţia instanţei privind menţinerea obligaţiei reclamantei privind plata T.V.A., de 609.296.653 lei şi a majorărilor de întârziere de 396.068.912 lei.
Astfel, la data facturării de către reclamantă a lucrărilor executate, societatea, având calitatea de antreprenor şi coproprietar, nu putea fi aplicată cota 0 de T.V.A., pentru perioada ianuarie – decembrie 2000, astfel cum a procedat reclamanta, întrucât nu erau îndeplinite cerinţele legale, OG nr. 3/1992 şi respectiv, OUG nr. 17/2000, Primăria municipiului Turnu Măgurele care dispusese construirea locuinţelor în vederea închirierii, neîncadrându-se în categoria persoanelor prevăzute limitativ, ca beneficiare a cotei 0 la T.V.A.
Apar ca fără relevanţă, din acest punct de vedere, împrejurările intervenite ulterior: preluarea datoriilor primăriei către societate, de către M.L.P.A.T., încheierea în 2002 a unui nou contract cu acelaşi minister şi acceptarea cotei 0 la T.V.A. prin raportul de expertiză nr. 162345/2001 al Direcţiei de Reglementare a Achiziţiilor Publice din Ministerul Finanţelor Publice, toate acestea nefiind aplicabile unei situaţii anterioare, decurgând din contractul încheiat în anul 1999, între reclamantă şi Primăria Turnu Măgurele.
Nu poate fi primită nici critica privind neaplicarea prevederilor art. 4 din OUG nr. 163/2000, în baza cărora societatea ar fi exonerată de plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A., de 396.068.912 lei. Întrucât prin procesul-verbal contestat în cauza de faţă, organele financiare au făcut doar precizări privind această sumă, (calculată prin acte de control anterioare), fără a stabili diferenţe suplimentare de plată, cererea societăţii privind aplicarea facilităţilor prevăzute de OUG nr. 163/2000, apare ca neîntemeiată şi a fost în mod corect respinsă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de SC C. SA Turnu Măgurele, împotriva sentinţei civile nr. 544 din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1695/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 1697/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
|---|
