CSJ. Decizia nr. 1697/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si proces-verbal D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1697/2003
Dosar nr. 2285/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 septembrie 2001, reclamanta SC C.C. SA Iaşi a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Iaşi, solicitând anularea deciziei nr. 130D din 30 septembrie 2001, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 5336 din 3 aprilie 2001 şi adresei nr. 95228 din 10 septembrie 2001 emise de Direcţia Regională Vamală Iaşi şi menţinut obligaţia de plată pentru suma de 8.548.134.085 lei, taxe vamale; 2.057.916.112 lei, T.V.A.; 70.765.668 lei, accize; 4.853.283.887 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A. şi 174.202.373 lei, majorări de întârziere aferente accizei.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor menţionate.
În motivarea cererii sale, a susţinut că, în mod greşit, s-a apreciat că în perioada ianuarie 1997 – decembrie 2002 ar fi aplicat o încadrare tarifară greşită, produselor C.C. partea 2; L.E. 28 partea 2; C.G.F. – 20; C.O.R. - 309 partea 2 şi T.A. –70 partea 2, la poziţia tarifară 3302.10.40, întrucât aceste produse sunt concentrate ce nu conţin toate substanţele aromatizante ce definesc băuturile răcoritoare specifice.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 13 mai 2002, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1308/2001 a Ministerului Finanţelor, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a sumelor reprezentând taxe vamale, T.V.A, accize şi majorările la T.V.A. şi accize, menţinând în acelaşi timp pct. 2 din decizie, privind înlăturarea de la plata majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale.
Prin aceeaşi sentinţă a fost anulat în totalitate procesul verbal de control nr. 5336/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, în conformitate cu care a rezultat că la clasificarea părţilor de concentrat s-a ţinut cont de compoziţia acestora, de Notele explicative ale Sistemului Armonizat şi de Tariful Vamal de Import.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Direcţia Regională Vamală Iaşi, în numele şi pentru Direcţia Regională Vamală şi Ministerul Finanţelor.
În recursul său, Direcţia Regională Vamală Iaşi a susţinut că instanţa a dat o apreciere unilaterală probelor administrate, în sensul că a avut în vedere exclusiv concluziile exprimate în raportul de expertiză; că produsul C.C. partea I nu conţine substanţe odoriferante sau ingredienţi odoriferanţi, nota 2 din Cap. 33 din Tariful Vamal al României, stabilind ca fiind odoriferanţi numai amestecurile ce se încadrează la poziţia 33.02; că produsul C.C. partea 2, conţine toţi agenţii aromatizaţi care caracterizează băutura C.C. şi ca atare, acesta trebuia încadrat la codul tarifar 33.02.10.21; că produsul O.R. 154 partea 2, este un concentrat de băutură care conţine toate elementele de la poziţia tarifară 33.02; că G.F. partea 2 face parte din categoria preparatelor descrise în Notele 7 şi 12 ale poziţiei tarifare 21.06 şi nu cum greşit s-au reţinut de către expert.
Ministerul Finanţelor Publice în recursul său, a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, considerând că expertiza nu reprezintă unica probă din dosar, astfel că însuşirea ei în exclusivitate, fără a se înfăţişa motivele pentru care nu s-au primit celelalte argumente, echivalează cu o nemotivare.
Totodată, recurentul a invocat nemotivarea pentru toate cele 41 poziţii băuturi răcoritoare, reţinute de organul vamal, precum şi faptul că produsele în discuţie au fost importate în perioada 1997 – 2000.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică.
În perioada ianuarie 1997 – decembrie 2000, reclamanta a importat o serie de componente utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C. şi anume: C.C. partea I, încadrată la poziţia tarifară 3824.90.95, C.C. partea 2 încadrată la poziţia 33.02.10.40; C.C.L. partea I, încadrată la poziţia 38.24.90.95; O.R..154 partea 2, încadrată la poziţia 33.02.10.21; S.P.-76 partea 2, încadrat la poziţia 33.02.10.40; L.E. 28 partea 2, încadrat la poziţia 33.02.10.40; T.W. partea 2, încadrat la poziţia 33.02.10.40; G.F.-98 partea 2, încadrată la poziţia 33.02.10.21; C.G.F.-20 partea 2, încadrată la poziţia 33.02.10.40; C.O.R. 309 partea 2, încadrată la poziţia 33.02.10.40 şi P.A.-70 partea 2, încadrată la poziţia 33.02.10.40.
În baza adresei nr. 50077/A din 31 octombrie 2001, a Direcţiei de Reglementări şi Proceduri Vamale, cuprinzând lista componentelor utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal, a procedat la verificarea corectitudinii încadrării tarifare, susţinând că poziţiile tarifare corecte pentru componentele importate sunt: C.C. partea I, 21.06.90.92; C.C. partea 2, 33.02.10.21; C.C.L. partea I, 21.06.90.92; O.R. 154 partea 2, 21.06.90.92; S.P. 76 partea 2, 33.02.10.10; L.E. 28 partea 2, 33.02.10.21; T.W. 40, 33.02.10.21; G.F. 98 partea 2, 21.06.90.92; C.G.F. 20 partea 2, 33.02.10.21; C.O.R. 309 partea 2, 33.02.10.21 şi P.A. 70 partea 2, 33.02.10.21.
Autoritatea vamală a folosit drept argument pentru susţinerea acestor încadrări tarifare faptul că partea a 2-a a concentratelor importate reprezintă o băutură consumabilă obţinută prin diluarea cu apă; adăugarea unui îndulcitor şi conservant, prin ele însele, ele conţinând întreaga cantitate de suc.
Or, din analiza făcută de expertul tehnic, necombătută, de altfel, de alte probe, a rezultat că partea a 2-a a concentratelor O.R. 154 şi G.F. 98 sunt produse pe bază de substanţe odoriferante şi, în această stare, nu sunt destinate consumului ca băuturi care se clasifică la capitolul 22 din Notele explicative. Pentru partea 2 a concentratelor C.C., L.E., O.R. 309, C.T., T.W., autoritatea vamală a apreciat că toate conţin agenţi aromatizanţi ce caracterizează băutura finală.
Cu excepţia concentratelor C.C. partea 1 şi C.C.L. partea I, pentru care poziţia tarifară 38.24.90.95 a fost acceptată de Direcţia Generală Vamală, ca urmare a reglementării Comisiei Europene nr. 1694/2001, toate celelalte concentrate, partea 2-a, au fost corect încadrate tarifar de către reclamantă, ele neavând în conţinutul lor toţi agenţii aromatizanţi ce caracterizează băutura finală.
Dimpotrivă, expertiza a demonstrat, fapt necontestat de altfel, că aceste concentrate sunt în fapt produse chimice, (un amestec de produse odoriferante) toxice în cazul consumului ca atare, fiind folosite la prepararea de băuturi răcoritoare numai într-un dozaj strict stabilit şi prin adăugarea altor agenţi aromatizanţi.
Astfel fiind şi având în vedere că la poziţia 21.06. la Nota 7 din Notele Explicative sunt cuprinse numai „preparatele compuse alcoolic sau nealcoolic (altele decât cele pe bază de substanţe odoriferante)", iar la poziţia 33.02, se au în vedere „alte preparate pe bază de substanţe odoriferante de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor", urmează a se reţine ca fiind corectă încadrarea tarifară susţinută de reclamantă, respectiv poziţia 33.02.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 51/CA din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1696/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1698/2003. Contencios. Refuz prelungire viza de... → |
|---|
