CSJ. Decizia nr. 1719/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1719/2003
Dosar nr. 813/2001
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC V. SRL Ulmi a solicitat anularea deciziei nr. 674 din 21 aprilie 2000, a Ministerului Finanţelor, precum şi a hotărârii nr. 852/1999, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dâmboviţa şi respectiv, a hotărârii nr. 68 din 21 octombrie 1999, emisă de Direcţia de Control Financiar Dâmboviţa.
Totodată, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de control din 30 septembrie 1999, al Direcţiei de Control Financiar Dâmboviţa şi pe cale de consecinţă, exonerarea de plata sumelor de 4.075.610 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, 838.018 lei, penalităţi impozit pe venit, 5.212.522 lei, T.V.A. suplimentar, 6.373.776 lei, majorări T.V.A. şi 60.224.230 lei, majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2001, a admis acţiunea şi în consecinţă:
- A anulat hotărârea nr. 68 din 21 octombrie 1999, a Direcţiei de Control Financiar Dâmboviţa şi Decizia nr. 674 din 21 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanţelor.
- A anulat, în parte, procesul de control din data de 30 septembrie 1999, a Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Dâmboviţa, în sensul că a exonerat reclamanta de plata sumei de 60.224.230 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc.
- A obligat pârâţii la plata sumei de 1.300.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că acţiunea este întemeiată, în partea privind obligarea reclamantei, la plata sumei de 60.224.230 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente primelor încasate la carnea de porc, pentru următoarele motive:
În anul 1997, prin procesul-verbal din 31 martie, Direcţia de Control Financiar de Stat Dâmboviţa a stabilit că SC V. SRL Ulmi trebuie să plătească la bugetul de stat, suma de 30.674.000 lei, reprezentând prime pentru carnea de porc încasate nelegal.
Ulterior, la 30 septembrie 1999, organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar de Stat Dâmboviţa au constatat că reclamanta nu a plătit suma de 30.674.000 lei, motiv pentru care au calculat majorările aferente acestei sume, în cuantum de 60.224.230 lei.
Dar, întrucât titlul executiv din 1997 nu a fost pus în executare, nici până în luna mai 2000, respectiv în termenul de 3 ani prevăzut de art. 98 din OG nr. 11/1996, majorările de întârziere, în sumă de 60.224.230 le, nu sunt datorate.
Cu privire la celelalte sume, cuprinse în procesul-verbal de control din 30 septembrie 1999, s-a reţinut că acţiunea este nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Dâmboviţa, susţinând, în esenţă, că majorările de întârziere au fost stabilite legal, pornind de la datele din actul de control anterior, respectiv procesul-verbal din 31 martie 1997, care a devenit titlu executoriu, prin necontestare de către reclamantă; că majorările de întârziere au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 98 lit. a) din OG nr. 11/1996, potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii potrivit legii, precum şi din majorările aferente.
Recursul este fondat.
În adevăr, prin procesul-verbal nr. 420 din 31 martie 1997, Direcţia de Control Financiar de Stat Dâmboviţa a constatat că SC V. SRL Ulmi datorează bugetului de stat, suma de 30.674.000 lei, reprezentând prime pentru carnea de porc, încasate necuvenit.
Procesul-verbal a devenit titlu executoriu, întrucât nu a fost contestat de către reclamantă.
În situaţia dată, prin actul de control din 30 septembrie 1999, s-au stabilit legal majorările de întârziere, derivând din obligaţii de plată, neachitate, stabilite în mod definitiv, prin actele anterioare (31 martie 1997).
În acest sens, au fost respectate dispoziţiile art. 13 din OG nr. 11/1996, potrivit cărora orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă, generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv.
Este, apoi, de observat, că majorările de întârziere, în sumă de 60.224.230 lei, au fost stabilite, prin procesul-verbal din 30 septembrie 1999, cu respectarea dispoziţiilor art. 98 din OG nr. 11/1996, întrucât ele derivă din obligaţii de plată constatate la 31 martie 1997.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond, respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Dâmboviţa şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Dâmboviţa, împotriva sentinţei nr. 3 din 9 ianuarie 2001, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1715/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 172/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
