CSJ. Decizia nr. 1737/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1737/2003
Dosar nr. 1012/2001
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 1999 la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, sub nr. 602, reclamanta Societatea Agricolă D. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt, anularea deciziei nr. 1234 din 14 iunie 1999 şi a procesului-verbal nr. 8920 din 8 martie 1999, ca nelegale.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că a fost obligată să plătească în urma controlului efectuat, suma de 553.945.872 lei, reprezentând impozit pe profit şi impozit pe dividende, cu majorările aferente, că obiecţiunile ce le-a formulat, i-au fost respinse, precum şi contestaţia şi că prin Decizia nr. 1234 din 14 iunie 1999, Ministerul Finanţelor i-a anulat plângerea ca insuficient timbrată.
Legat de acest aspect, reclamanta a susţinut că din lipsa disponibilului în cont, nu s-a plătit în întregime taxa de timbru la Ministerul Finanţelor, dar în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 105/1997, s-a plătit mai mult decât minimul de 10.000 lei, respectiv 200.000 lei.
Pe fondul contestaţiei, reclamanta a susţinut că nu datorează impozit pe profit şi că organele de control financiar au făcut confuzie cu privire la natura juridică a veniturilor, ea fiind o societate agricolă înfiinţată în baza Legii nr. 36/1991, şi nu comercială.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 693, pronunţată la 8 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea, a anulat în parte actul de control şi hotărârea de jurisdicţie administrativă, menţinându-le pentru suma de 11.465.000 lei, ce se constată plătită.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ultimul organ de jurisdicţie administrativ nu s-a pronunţat la fond şi că greşit a reţinut că taxa de timbru a fost insuficient satisfăcută.
Apreciind că trimiterea cauzei la Ministerul Finanţelor ar întârzia mult soluţionarea cauzei, instanţa a analizat şi în fond cauza, reţinând că impunerea făcută prin actul de control, este legală numai pentru suma de 11.465.000 lei, impozit pe profit plătit în termen legal, dar nu şi pentru impozitul pe dividende, conform art. 5 din Legea nr. 36/1991 şi OG nr. 26/1995.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Finanţelor, susţinând că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a art. 6 din Legea nr. 105/1997. De asemenea, s-a mai arătat că instanţa nu putea să analizeze fondul pricinii, competent să-l soluţioneze fiind Ministerul Finanţelor.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că instanţa nu putea să analizeze fondul pricinii, în măsura în care a reţinut că taxa de timbru a fost satisfăcută.
Argumentarea instanţei că trimiterea cauzei de ultimul organ jurisdicţional, pentru a analiza contestaţia ar întârzia soluţionarea cauzei, nu justifică sărirea unei etape jurisdicţionale administrative obligatorii, prevăzute de Legea nr. 105/1997.
Rezultă că intimata a timbrat legal contestaţia depusă la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, cu 2 %, iar în plângerea formulată la Ministerul Finanţelor, împotriva dispoziţiei nr.101/1999, în loc să timbreze cu suma de 5.337.219 lei, a timbrat cu 5.015.702 lei.
Potrivit instrucţiunilor Ministerului Finanţelor nr. 1711/1960, taxa de timbru putea fi completată la primul termen, iar recurenta avea obligaţia să-i pună în vedere achitarea diferenţei; neprocedând astfel Decizia nr. 1234/1999 este nelegală.
Soluţia care se impunea, era aceea de trimitere a contestaţiei la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, pentru analizarea acesteia pe fond, motiv pentru care, Curtea admiţând recursul, va casa sentinţa, cu trimitere la această autoritate, potrivit HG nr. 1296/2001, competentă, în funcţie de valoarea sumei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu, cât şi în numele Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 693 din 8 decembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi trimite la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, pentru soluţionare pe fond.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 173/2003. Contencios. Anulare decizie A.N.R.E.... | CSJ. Decizia nr. 1738/2003. Contencios → |
|---|
