CSJ. Decizia nr. 174/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 174/2003
Dosar nr. 94/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.A. R. SA a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, să se dispună anularea deciziei nr. 579 din 30 aprilie 2001, emisă de primul pârât, prin care a fost respinsă contestaţia sa, privind restituirea sumei de 15.219.677.135 lei, cu titlu de impozit pe veniturile realizate în România, de persoane nerezidente şi majorări de întârziere.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei secunde la plata sumei de 26.054.855.378 lei, cuvenită cu acest titlu, ca urmare a reactualizării sumei stabilite iniţial prin procesul-verbal de control financiar nr. 56862 din 31 decembrie 1997.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că potrivit considerentelor deciziei nr. 579/2001, este îndreptăţită la restituirea sumei de 8.736.997.887 lei, întrucât nu se face dovada cu documente a plăţii către buget, a sumelor de bani pretinse.
Soluţia respectivă este însă eronată şi o prejudiciază, deoarece nu s-a procedat la actualizarea sumelor de bani datorate regiei, la cursul de schimb valutar de la data adoptării deciziei.
A precizat că atât procesul-verbal nr. 6344 din 13 octombrie 2000, întocmit în urma refacerii controlului, cât şi actul administrativ-jurisdicţional atacat, ignoră punctul de vedere corect exprimat în Decizia nr. 1568 din 19 iulie 1999, care actualizase sumele achitate la cursul din 15 iunie 1999.
În sfârşit, reclamanta a arătat că soluţionarea cu o întârziere de aproape doi ani a plângerilor şi contestaţiilor formulate, nu se datorează culpei sale, ca, de altfel, nici erorile de fond şi de calcul făcute în nota de completare la procesul-verbal nr. 2812/1966/1998, care au condus la plata unor sume de bani nedatorate, exorbitante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1516 din 13 noiembrie 2001, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că pretenţia reclamantei se referă la o sumă de bani mai mare, decât cea pretinsă în contestaţie şi care nu este susţinută de acte justificative.
Pe de altă parte, plata parţială a obligaţiilor financiare către bugetul de stat a fost efectuată la data de 3 iunie 1998, la un curs valutar de 8531 lei/ dolari SUA, plecându-se de la premisa legală că regia datorează, conform art. 1 din Decretul nr. 276/1973, impozit pe venitul persoanelor nerezidente, ca urmare a unor servicii prestate pe teritoriul României.
Suma respectivă (şi nu suma de 16.177.440.028 lei), trebuie restituită reclamantei, pentru că Decizia nr. 1568 din 19 iulie 1999, emisă de Ministerul Finanţelor, a fost desfiinţată, iar actul nu a fost contestat.
În fine s-a reţinut că întrucât contestaţia a fost respinsă în totalitate, nu există temei legal pentru restituirea taxei de timbru achitată în fazele administrativ-jurisdicţionale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.A. R. SA.
Recurenta a susţinut că prima instanţă nu a ţinut seama de actele depuse în dosar, din care rezultă că însăşi Ministerul Finanţelor Publice a considerat ca fiind justificată pretenţia sa pentru actualizarea sumei de bani achitată în lei, în îndeplinirea unei obligaţii de plată în valută.
De asemenea, a ignorat faptul că deşi au fost stabilite în valută, obligaţiile financiare s-au executat prin plata în lei la cursul din data achitării debitului.
Împrejurarea că soluţionarea contestaţiilor a durat aproximativ 3 ani, nu poate fi imputabilă recurentei şi oricum, dacă recurenta ar fi avut obligaţii de plată stabilite în lei, nu s-ar fi pus în discuţie cursul de schimb valutar.
Recursul este fondat‚ în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Din motivarea deciziei nr. 579, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, la 30 aprilie 2001, rezultă fără echivoc că R.A. R. SA a virat în plus la bugetul statului, suma totală de 8.736.997.878 lei, compusă din 3.649.698.541 lei, debit şi 5.087.299.337 lei, majorări de întârziere, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 6344 din 13 octombrie 2000.
Prin acest act administrativ-jurisdicţional a fost respinsă contestaţia agentului economic, având ca obiect restituirea sumei de 15.219.677.135 lei, achitată în temeiul unui act de control financiar anterior, sumă calculată prin reactualizarea sumei stabilite iniţial.
Pretenţia de reactualizare era justificată din moment ce obligaţiile fiscale s-au calculat în valută şi plata efectivă a fost făcută în moneda naţională.
Pentru acelaşi motiv, este justificată şi majorarea ulterioară a pretenţiei formulată de reclamantă prin acţiune, care are în vedere evoluţia în timp a cursului de schimb valutar şi desigur, principiile generale care guvernează materia.
Prin urmare, împrejurarea că prin acţiune s-a cerut restituirea unei sume de bani superioară celei menţionate în contestaţie, nu justifică măsura de respingere a acţiunii, astfel cum greşit s-a apreciat în sentinţă.
Este semnificativ, sub acest aspect, faptul că însăşi Ministerul Finanţelor a stabilit prin Decizia sa nr. 1568 din 19 iulie 1997, că reclamanta a achitat în plus la buget, suma de 16.177.440.028 lei, reprezentând echivalentul în lei a debitului calculat greşit prin note de constatare, la cursul din data emiterii deciziei.
Împrejurarea că soluţionarea contestaţiilor a durat aproximativ 3 ani, nu poate fi imputabilă regiei şi nici nu justifica respingerea cererii de restituire a sumei, corespunzător evoluţiei cursului de schimb valutar.
Dar, situaţia sumelor de restituit a fost întocmită de reclamantă în cadrul unei anexe la contestaţia adresată Ministerului Finanţelor Publice.
Această situaţie, contestată de pârâţi, nu conţine elemente suficiente din care să rezulte corectitudinea calculelor făcute, evoluţia cursului de schimb valutar şi valoarea debitului la data sesizării instanţei.
În consecinţă, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a procesului, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă de fond, în vederea completării probelor cu o expertiză contabilă, care să concluzioneze asupra cuantumului exact al sumei datorate reclamantei, de pârâta secundă.
Văzând şi dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.A. R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 1516 din 13 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1739/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 1740/2003. Contencios. Refuzul comunicarii... → |
|---|
