CSJ. Decizia nr. 177/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 177/2003
Dosar nr. 4553/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 aprilie 1998, reclamanta SC A.L. SA Sibiu a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 13.534.292 lei, încasată nedatorat.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a cumpărat în sistem leasing de la o firmă germană, 43 autotractoare, semiremorci şi autocisterne, iar la înmatricularea provizorie a autovehiculelor, pârâtul a obligat societatea, la plata taxei pentru Fondul special al drumurilor.
Reclamanta a mai arătat că, nefiind proprietara autovehiculelor – acesta aparţinând vânzătorului, până la achitarea ultimei rate – nu se încadrează în categoria plătitorilor de taxe pentru drumurile publice.
Prin sentinţa civilă nr. 604 din 22 iulie 1997, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 13.534.292 lei, plată nedatorată.
Apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 68 din 27 ianuarie 1999.
Prin Decizia nr. 1150 din 29 martie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de pârât şi a casat ambele hotărâri, trimiţând cauza pentru soluţionarea în primă instanţă, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 275 din 10 octombrie 2001, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nici la data de 8 aprilie 1998, când a formulat acţiunea, nici la 21 septembrie 2000, când a fost înregistrată cauza după casarea cu trimitere, reclamanta nu efectuase procedura prealabilă prevăzută imperativ de art. 5 din Legea nr. 29/1990, îndeplinirea acestei cerinţe ulterior, pe parcursul procesului, neavând relevanţă, condiţia admisibilităţii acţiunii apreciindu-se în raport cu data sesizării instanţei.
Reţinând inadmisibilitatea acţiunii, instanţa a analizat şi fondul pretenţiilor, constatând că reclamanta datorează sumele achitate, Legea nr. 118/1996 nedistingând între import definitiv şi admitere temporară la import, prevederile legii aplicându-se şi bunurilor mobile aduse în scopul utilizării în sistem leasing.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A.L. SA Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a reţinut în mod greşit inadmisibilitatea acţiunii, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât nu există nici un act administrativ care să fie contestat.
Pe fondul cauzei, societatea nu datorează taxa solicitată şi încasată de pârât, întrucât are doar calitatea de utilizator al autovehiculelor introduse în ţară în sistem leasing, sarcina plăţii revenind proprietarului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi de prevederile art. 304 şi C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica privind greşita interpretare a naturii litigiului, este nefondată, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 1150 din 29 martie 2000, stabilindu-se caracterul acţiunii, ca fiind de contencios administrativ, contestându-se legalitatea actului prin care pârâtul a impus plata taxei instituită prin Legea nr. 118/1996.
Caracterizând litigiul ca fiind de contencios administrativ, instanţa de recurs a trimis cauza Curţii de Apel, spre competentă soluţionare, desigur, cu respectarea prevederilor Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, inclusiv a dispoziţiilor art. 5.
În acest sens, instanţa de trimitere a primit excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, reţinând în mod justificat neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Astfel, la data sesizării instanţei competente, 21 septembrie 2000, reclamanta nu se adresase Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Deşi instanţa de fond, constatând inadmisibilitatea acţiunii, nu trebuia să mai analizeze şi fondul litigiului, acest aspect nu atrage nelegalitatea sentinţei.
De altfel, soluţia adoptată de instanţă, cu privire la legalitatea plăţii, este corectă, utilizatorul autovehiculelor importate în sistem leasing folosind infrastructura rutieră, având obligarea achitării taxelor prevăzute de Legea nr. 118/1996.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.L. SA Sibiu, împotriva sentinţei civile nr. 275 din 10 octombrie 2001, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1769/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 177/2003. Contencios. Anulare dispozitie M.I.... → |
|---|
