CSJ. Decizia nr. 1769/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1769
Dosar nr. 144/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2002, reclamantul M.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, D.G.E.I.P. anularea vizei de ieşire nr. 1547029 din 10 ianuarie 2002 şi suspendarea executării actului administrativ contestat.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că este investitor chinez rezident în România din anul 1999 şi acţionar la o societate comercială, desfăşurând în condiţii legale o activitate de comerţ şi că, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 11 lit. a)- d) şi f)- h) din Legea nr. 123/2001 pentru refuzul de prelungire a vizei sale de şedere în ţară. A cerut suspendarea executării pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 11 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca inadmisibilă, deoarece reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1991.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a fost admis de către Curte de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 383 din 30 septembrie 2002, prin care s-a casat totodată sentinţa atacată, reţinându-se cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1043 din 4 noiembrie 2002, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins în acţiune ca nefondată, reţinând că reclamantul a depus cerere de prelungire a vizei de şedere, ceea ce echivalează cu un recurs graţios.
A mai reţinut instanţa că rezultatele financiare înregistrate în bilanţurile contabile ale firmei la care este acţionar reclamantul nu sunt conform cuantumului cerut de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. 1) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 pentru prelungirea vizei de şedere în România
Şi împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, pe care l-a timbrat însă nu l-a motivat.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul se va motiva prin însăşi cerere de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se, potrivit prevederilor art. 303 alin. (2) din acelaşi cod, de la data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că hotărârea motivată i-a fost comunicată recurentului la data de 19 decembrie 2002 şi că, deşi acesta a declarat recursul mai înainte, respectiv la data de 26 noiembrie 2002, nu l-a motivat.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.„recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal" şi nu suntem în prezenţa cazurilor de excepţie de la această regulă prevăzute de art. 306 alin. (2) din codul indicat, nefiind de analizat motive de ordine publică, în considerare a dispoziţiilor normative indicate, Curtea urmează să constate nul recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul M.J. împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1768/2003. Contencios. Anulare decizie A.N.R.E.... | CSJ. Decizia nr. 177/2003. Contencios → |
|---|
