CSJ. Decizia nr. 1832/2003. Contencios. Recurs anulare ordonanta C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1832/2003
Dosar nr. 28/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I. SRL Bucureşti a solicitat anularea Ordonanţei nr. 169/20 iunie 2001 emisă de C.N.V.M., prin care au fost restricţionate la vânzare 240.210 acţiuni pe care le deţine la SC S.S. SA Bucureşti (fosta SC F.R.B. SA).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoştinţă de Ordonanţa nr. 169/20 iunie 2001 din presă – articol publicat în ziarul Adevărul din 23 iunie 2001; că C.N.V.M. nu a soluţionat contestaţia nr. 14112/26 iunie 2001, până la data de 15 noiembrie 2001, când a formulat acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1664 din 5 decembrie 2001, a respins ca inadmisibilă acţiunea, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 27 din Regulamentul nr. 11/1997, Ordonanţa emisă poate fi atacată cu contestaţie la C.N.V.M., în termen de 15 zile de la comunicare.
În cauză, Ordonanţa nr. 169/20 iunie 2001 a fost comunicată reclamantei la 30 august 2001, prin adresa E/9847/30 august 2001, iar împotriva acesteia nu a formulat contestaţie, înainte de a se adresa instanţei (15 noiembrie 2001).
În ce priveşte adresa nr. 14112/26 iunie 2001, înregistrată la C.N.V.M., s-a reţinut că nu constituie o reclamaţie administrativă, întrucât prin aceasta, reclamanta a solicitat, în principal, comunicarea Ordonanţei nr. 169/20 iunie 2001, pentru a formula motivele în fapt şi în drept ale contestaţiei împotriva acesteia; că C.N.V.M. a răspuns solicitării, comunicând ordonanţa la 30 august 2001, astfel că nu există un refuz nejustificat.
În fine, s-a reţinut că, după data de 30 august 2001, când a fost comunicată ordonanţa, reclamanta nu s-a adresat C.N.V.M. cu contestaţie, ci a formulat acţiune în justiţie, astfel că nu s-a realizat procedura prealabilă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, întâi, că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost invocată din oficiu, iar instanţa în mod greşit nu a unit această excepţie cu fondul, pentru a da posibilitatea să fie discutată în contradictoriu, cu părţile; în al doilea rând că, a realizat procedura prealabilă, prin contestaţia înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 14112/26 iunie 2001; în al treilea rând că, contestaţia formulată nu a fost încă soluţionată de C.N.V.M., astfel încât există un refuz nejustificat; în fine, prin celelalte motive de casare, sunt invocate aspecte de fond.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, reclamanta, deşi şi-a intitulat contestaţie adresa nr. 14112 din 26 iunie 2001 prin aceasta a solicitat, în principal, ca C.N.V.M. să-i comunice conţinutul integral al Ordonanţei nr. 169/2001, pentru a cunoaşte motivele de fapt şi de drept ale acesteia şi, pe cale de consecinţă, pentru a o putea contesta; la această solicitare, C.N.V.M. a răspuns, prin adresa E.9847/30.08.2001, comunicând reclamantei Ordonanţa nr. 169/2001.
Dar, după comunicarea Ordonanţei nr. 169/2001, reclamanta nu a formulat motive de contestaţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 27 din Regulamentul nr. 11/1997, ci s-a adresat cu acţiune instanţei.
Or, potrivit art. 33 alin. (2) din Regulamentul nr. 11/1997, reclamanta se putea adresa instanţei numai după parcurgerea etapei administrative, prevăzută de art. 27 şi 28 din regulament.
Aşadar, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia imperativă, prevăzută de Regulamentul nr. 11/1997 şi, respectiv de art. 5 din Legea nr. 29/1990, ca, înainte de a cere instanţei de contencios administrativ desfiinţarea ordonanţei, să fi realizat procedura prealabilă reglementată prin aceste acte normative.
Este, apoi, de observat că, în cauză, nu există refuz nejustificat, întrucât C.N.V.M. a răspuns solicitării reclamantei, prin adresa E 9847/30 august 2001.
În fine, se constată că, în condiţiile date, în care, în cauză, nu a fost realizată procedura prealabilă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu se impune a fi examinate celelalte motive de casare care privesc aspecte de fond.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1664 din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1831/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1833/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
|---|
