CSJ. Decizia nr. 1833/2003. Contencios. împotriva Hotarârii B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1833/2003
Dosar nr. 1067/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat sub nr. C/10630 din 25 mai 2003, intitulat contestaţie, B.V., director al sucursalei Moreni a B.I.R. SA, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie din 4 mai 2000, prin care i s-a respins contestaţia împotriva Ordinului Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, nr. 22 din 21 martie 2000, prin care a fost sancţionat cu amendă în sumă de 11,3 milioane lei, pentru activitate necorespunzătoare.
În motivare, recurentul a invocat necunoaşterea conţinutului Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999, întrucât fiind un act intern nu este supus „circuitului de publicitate" şi ca atare, nu i-a fost comunicat.
A mai susţinut că pretinsa comunicare a dispoziţiilor ordinului efectuat cu circulara nr. 87 din 22 octombrie 1999, a conducerii B.I.R. SA nu este reală, deoarece în conţinutul acestei circulare nu se face referire la Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României.
Curtea, verificând cauza în raport cu actele depuse şi motivele invocate, respinge recursul pentru cele ce urmează:
Din analiza dispoziţiilor Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999 al Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, privind limitarea operaţiunilor B.I.R. SA, rezultă că restricţiile impuse în acest ordin au fost traspuse în cuprinsul circular nr. 87 din 22 octombrie 1999, înregistrată la sucursala Moreni, sub nr. 1718 din 26 octombrie 1999. În atare situaţie, nu poate fi invocată ca just temei, necunoaşterea restricţiilor şi a măsurilor de remediere impuse.
Cu toate acestea, urmare a controlului efectuat de inspectorii Băncii Naţionale a României la sediul B.I.R. SA, sucursala Moreni, au constatat, prin procesul-verbal nr. 125/2000, fapte de încălcare a disciplinei bancare, respectiv reeşalonarea şi rescadenţarea unor credite, în condiţiile în care societăţile comerciale înregistrau pierderi.
Faptul că procesul-verbal a fost semnat de recurent fără obiecţiuni şi că în acest act sunt consemnate deficienţele care au atras sancţionarea sa cu amendă, demonstrează că recurentul a recunoscut cele constatate şi că nu a respectat dispoziţiile Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999.
Aşa fiind, măsura sancţionării recurentului, prin Ordinul Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 22 din 21 martie 2000, cu amendă de 11,3 milioane lei, pentru nerespectarea restricţiilor impuse de Banca Naţională a României, prevăzute în Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, este justificată şi legală, conform art. 69 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V., împotriva hotărârii din 4 mai 2000 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1832/2003. Contencios. Recurs anulare ordonanta... | CSJ. Decizia nr. 1835/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
