CSJ. Decizia nr. 1988/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1988/2003
Dosar nr. 2016/2002
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC B.G. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice sector 1, a solicitat anularea parţială a deciziei nr. 1633 din 17 octombrie 2001 emisă de primul pârât, respectiv a pct. 1, precum şi a procesului-verbal nr. 313712 din 14 octombrie 1999 emise de cel de al doilea pârât şi restituirea sumei de 1.817.709.633 lei, reprezentând T.V.A. nerambursat, rezultat din vânzările de propan către populaţie, reţinut fără titlu legal.
Reclamanta susţine că, în mod greşit şi fără suport legal, Ministerul de Finanţe a respins ca fiind fără obiect contestaţia întrucât suma de 1.817.709.633 lei reprezentând T.V.A., livrări propan către populaţie nu a fost rambursată, iar contestaţia are ca obiect sume şi măsuri stabilite prin actul atacat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 478 din 29 aprilie 2002, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că sumele în discuţie provin din procese-verbale încheiate în perioada iunie 1998 – iulie 1999, ce nu au fost contestate de reclamantă. Cu ocazia controlului efectuat la 14 octombrie 1999, pentru soluţionarea cererii de rambursare a T.V.A., organul de control nu a făcut decât să constate că în mod greşit această sumă, datorată în baza unor procese-verbale anterioare necontestate, a fost inserată de societate în decontul lunii august 1999, ca T.V.A. de rambursat, aferent acestei luni şi din acest motiv soluţia a fost de respingere.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs susţinând că are la bază o gravă eroare de fapt, rezultând din aprecierea greşită a probelor administrate, că s-a aplicat greşit legea; în speţă nu îşi găseşte aplicarea art. 3 alin. (4) din OUG nr. 12/2001, ci dispoziţiile art. 21 şi 33 din OG nr. 3/1992, republicată şi modificată, normele legale în vigoare excludeau societatea recurentă de la plata sumei de 1.817.709.633 lei, cu titlu de T.V.A. Este nerelevant că s-a respins la rambursare suma, ea înţelegând să conteste doar procesul-verbal de regularizare T.V.A. din 14 octombrie 1999.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 1633 din 17 octombrie 2001, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a respins la pct. 1, ca fiind fără obiect contestaţia formulată de societate pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de 1.817.709.633 lei.
La pct. 2 a desfiinţat capitolul din procesul-verbal nr. 313712 din 14 octombrie 1999, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 1 pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de 96.320.270 lei ,în vederea refacerii controlului pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi impozite, conform celor precizate în prezenta decizie.
A dispus ca verificarea să fie efectuată de o altă echipă de control, decât cea care a întocmit procesul-verbal contestat şi desfiinţat în parte prin prezenta decizie.
La pct. 3 a dispus punerea în aplicare a deciziei nr. 2786 din 22 decembrie 1999 emisă de Ministerul Finanţelor prin care s-a admis suma de 85.525.855 lei, urmând ca organele fiscale să procedeze conform celor arătate în prezenta decizie.
Obiectul acţiunii îl constituie doar pct. 1 din decizie, iar critica priveşte soluţia dată atât de organele pârâte, cât şi de instanţă, susţinându-se ca nerelevantă juridic respingerea la rambursare a sumei de 2.119.367.258 lei reprezentând T.V.A., întrucât societatea a înţeles să conteste doar procesul-verbal de regularizare a T.V.A. din 14 octombrie 1999.
În fapt, prin acte de control încheiate în perioada 5 august 1998 – 7 septembrie 1999 de Direcţia de Control Financiar Fiscal Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 1, urmare a cererilor de restituire a T.V.A. depuse de societate, s-a procedat la impozitarea operaţiunii de livrare propan către populaţie, drept pentru care s-a stabilit T.V.A. calculat şi neacceptat la rambursare, în sumă de 1.807.709.633 lei.
Orice contestaţie nu poate avea ca obiect alte sume şi măsuri decât cele stabilite prin actul atacat, arată art. 3 alin. (4) din OUG nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
În cauză, nu este îndeplinită această cerinţă, suma de 1.818.709.633 lei reprezentând T.V.A. se compune din 292.349.222 lei T.V.A., neacceptată la rambursare prin procesele-verbale încheiate în perioada iunie 1998 – octombrie 1998, iar suma de 1.525.360.411 lei din procesele-verbale încheiate în perioada noiembrie 1998 – iulie 1999, procese-verbale necontestate de reclamantă.
Organul de control, la 14 octombrie 1999, a constatat doar că, în mod greşit, societatea a inserat în decontul lunii august 1999 această sumă şi legal a respins-o, ca fără obiect.
În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea că în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 21 şi 33 din OG nr. 3/1992, republicată şi modificată, iar apărarea că normele legale excludeau societatea de la T.V.A., nu putea fi făcută decât în procesele-verbale iniţiale care au stabilit-o, or societatea nu a înţeles să le atace.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.G. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 478 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1986/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 1989/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
