CSJ. Decizia nr. 1980/2003. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1980/2003
Dosar nr. 2636/2002
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea depusă iniţial la Judecătoria Târgu Jiu, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâţii SC T.P.S.U.T Rovinari şi Ministerul Industriilor şi Resurselor şi a solicitat să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 4579 din 4 ianuarie 1999 emis în favoarea primului pârât, pentru suprafaţa de 6054,51 mp cu cheltuieli de judecată.
A susţinut reclamantul că certificatul, emis de Ministerul Industriilor şi Resurselor, este lovit de nulitate absolută, fiind eliberat de un neproprietar, terenul fiind cumpărat de părinţii săi în 1920.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 469 din 29 ianuarie 2002, a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, având temei în prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, la nr. 501/A/2002, instanţa care, prin sentinţa 247 din 26 august 2002, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990,dar că nu a respectat nici termenele şi procedura reglementată în aceste dispoziţii legale, menţiunea fiind făcută la art. 5.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, că deşi, nu este expres menţionat, a înţeles că acţiunea este respinsă ca tardiv formulată, invocând ca motive de casare art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
A mai precizat reclamantul-recurent în dezvoltarea motivelor de recurs că nu se poate reţine tardivitatea acţiunii sale, certificatul în litigiu nefiindu-i comunicat, de acesta luând cunoştinţă în luna ianuarie 2002 şi a respectat termenele şi procedurile cerute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În concluzie, recurentul a solicitat să se constate că actul administrativ eliberat de Ministerul Industriilor şi Resurselor nu i-a fost comunicat şi că faţă de această concluzie apreciază că sentinţa este nelegală şi netemeinică, el încadrându-se în termenele prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere anularea actului, cel ce se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, iar depunerea cererii la instanţa de contencios nu se face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărei anulare se cere, în speţă certificatul de atestare a dreptului de proprietate M 03 nr. 4579 din 4 ianuarie 1999.
Aşadar, atât termenul de 30 zile, cât şi termenul de un an se socotesc de la data comunicării.
În cauză, reclamantul a înregistrat acţiunea la Judecătoria Târgu Jiu la data de 3 ianuarie 2002, pentru a se constata nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 şi 4579/1999 emis de fostul Minister al Industriei şi Comerţului, în prezent Ministerul Industriei şi Resurselor, la 4 ianuarie 1999 şi transcris în Registrul de Carte Funciară – intabulat – sub nr. 1099 din 4 martie 1999.
Autoritatea administrativă emitentă are obligaţia de a comunica actul numai pârâţilor în favoarea căreia a fost emis, în speţă T.P.U.S.T. Rovinari SA., nu şi terţilor, care, în măsura în care se consideră vătămate, au posibilitate să ceară anularea actului în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. 29/1990, însă evident numai cu respectarea termenelor prevăzute de art. 5 din lege.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor are caracterul unui act administrativ privit sub aspectul autorităţii administrative care îl emite, dar prin efectele juridice pe care le produce stabileşte raporturi juridice de drept civil, conferind totodată prerogativele dreptului de proprietate de a fi transcris în Registrul de Carte Funciară.
Cum în speţă actul administrativ în litigiu a fost intabulat în Registrul de Carte Funciară sub nr. 1099 din 4 martie 1999, termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 pentru sesizarea instanţei, curge de la această dată, întrucât transcrierea în Registrul de Carte Funciară constituie forma de publicitate ce devine opozabilă terţilor din acest moment.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, pe cale de consecinţă şi în concordanţă cu prezentele considerente, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei nr. 247 din 26 august 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 198/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1982/2003. Contencios → |
|---|
