CSJ. Decizia nr. 2125/2003. Contencios. Anulare hotarâre M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2125/2003
Dosar nr. 2345/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 3000 reclamanta S.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând anularea Hotărârii nr. 58.883 din 6 iunie 2000, prin care s-a menţinut măsura retrogradării din funcţia de ofiţer specialist I.
S-a solicitat obligarea pârâtului la 1,2 milioane lei lunar, cu titlu de daune materiale începând cu 1 mai 2000 şi la daune morale în valoare de 100.000.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este maior în cadrul Direcţiei Generale Paşapoarte, Migrări şi Probleme Migrări – Direcţia pentru străini, funcţie ocupată prin concurs în noiembrie 1999 şi că prin Ordinul nr. 269 din 1 mai 2000 a fost destituită din funcţie pentru modul greşit în care a soluţionat dosarul cetăţeanului străin M.T.
S-a mai susţinut că, în urma contestării Ordinului în procedura prealabilă, Corpul de Control al Ministerului de Interne a constatat nelegalitatea măsurii s-a dispus anularea acestuia la data de 26 mai 2000, iar la 6 iunie 2000 s-a revenit asupra acestei măsuri hotărându-se retrogradarea în funcţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 1129 din 25 septembrie 2000, a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, apreciind că ordinul atacat se încadrează în categoria actelor de comandament militar.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta S.M., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin Decizia nr. 2925 din 5 octombrie 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat, a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
După rejudecarea, prin sentinţa civilă nr. 637 din 18 iunie 2001 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs reclamanta susţinând în esenţă că în mod eronat instanţa a reţinut că actul atacat este Ordinul nr. 269 din 1 mai 2000 şi nu Decizia Ministerului de Interne comunicată cu adresa nr. 58.883 şi dacă Ministerul de Interne mai era în drept să revină asupra deciziei finale luate ca urmare a raportului Grupului de Control.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Aşa după cum a stabilit Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 2925 din 15 octombrie 2001, reclamanta S.M. a contestat măsura disciplinară a retrogradării din funcţie care i-a fost comunicată prin adresa nr. 58.883 din 6 iunie 2000.
Întrucât acţiunea reclamantei se referea la legalitatea măsurii dispuse, instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra acestei cereri, condiţionarea contestării acestei măsuri de atacarea Ordinului nr. 269 din 1 mai 2000, de destituire din funcţie fiind nelegală.
În fapt, recurenta-reclamant a fost înlăturată din funcţia prin Ordinul nr. 269 din 1 mai 2000 al Şefului Direcţiei Generale, pentru greşita soluţionare a cazului unui cetăţean străin.
Împotriva acestui ordin, reclamanta s-a adresat potrivit Legii contenciosului administrativ, ministrului de interne.
În urma verificărilor efectuate de Corpul de Control al ministrului s-a constatat o vădită disproporţionalitate între greşeala reclamantei şi sancţiunea aplicată, s-a propus avertizarea acesteia, propunere opozabilă la data de 25 mai 2000 de către prim locţiitorul ministrului de interne, s-a dispus anularea Ordinului nr. 269/2000 şi repunerea reclamantei în funcţia deţinută anterior.
Ulterior, prin adresa nr. 58.883 din 6 iunie 2000 a Serviciului de Personal şi Învăţâmânt din cadrul Direcţiei Generale de Paşapoarte, Migrări şi Probleme de Migrări, se aduce la cunoştinţă unui maior S.M. că „în urma reanalizării de către domnul ministru de interne a raportului Grupului de Control din 25 mai 2000, s-a hotărât să rămână valabilă măsura dispusă iniţial, respectiv retrogradarea din funcţie".
Instanţa de fond a fost lipsită de rol activ, pentru că nu a solicitat pârâtului să prezinte dovada delegării atribuţiilor ministrului de intene primului adjunct, precum şi dacă la acea dată acesta se afla la comanda instituţiei.
De asemenea, se impune ca la dosar să se depună hotărârea ministrului de interne, precum şi toate actele care au stat la baza revenirii asupra deciziei adoptate iniţial, simpla adresă a Serviciului Personal nefiind suficientă.
Întrucât în speţă s-a invocat încălcarea de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 12 din Regulamentul Serviciului Interior şi a Cap. 10 din Metodologice a formaţiunilor teritoriale se impune ca pârâtul să prezinte instanţei aceste documente.
Cu privire la capătul de cerere privind cuantumul daunelor materiale şi morale urmează ca instanţa de trimitere să solicite pârâtului adeverinţa de salariu pentru perioada precizată.
Hotărârea instanţei de fond nelegală şi netemeinică, recursul declarat de reclamantă urmează a fi admis, se va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei civile nr. 637 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2124/2003. Contencios. Anulare raport... | CSJ. Decizia nr. 2127/2003. Contencios → |
|---|
