CSJ. Decizia nr. 2146/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2146/2003
Dosar nr. 4374/2001
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 martie 2000, SC cu capital mixt „S.P.S.C. SRL Ploieşti a solicitat anularea deciziei nr. 300 din 27 februarie 2000 a Direcţiei Generale a Vămilor şi, implicit a actelor contestatoare cu nr. 256 – nr. 275 din 20 iulie 1999, nr. 277 – nr. 337 din data de 21 iulie 1999, nr. 341 – nr. 344 din 27 iulie 1999 încheiate de Vama Ploieşti privind taxe vamale în sumă de 1.469.025.051 lei şi alte drepturi (T.V.A. şi penalităţi) în sumă de 2.036.041.926 lei, în total 3.505.066.977 lei, având în vedere şi procesul verbal nr. 1332 din 18 mai 1999 încheiat de Direcţia Supraveghere şi Control Vamal – Brigada Supraveghere şi Control Vamal Bucureşti.
În motivarea acţiunii societatea reclamantă a arătat că, prin procesul verbal în cauză, s-a dispus în mod nejustificat şi nelegal plata sumelor mai sus arătate, întrucât autorităţile vamale au reţinut eronat că nu beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale şi a T.V.A. - ului pentru importurile de componente necesare producţiei de calculatoare, echipamente şi tehnică de calcul, că plângerile şi contestaţiile formulate împotriva actelor de control au fost respinse fără nici o argumentaţie în fapt şi în drept, iar Direcţia Generală a Vămilor, deşi a argumentat respingerea contestaţiei, a avut în vedere alte motive de fapt şi de drept decât cele în baza cărora s-a încheiat procesul-verbal contestat.
Astfel, reclamanta a susţinut că, în timp ce procesul verbal de control se referă la două situaţii concrete în funcţie de perioada de valabilitate a două acte normative avute în vedere, respectiv OG nr. 12/1995 pentru perioada 13 ianuarie 1995 – 25 ianuarie 1996 şi OG nr. 3/996 pentru perioada 1 februarie 1996 –4 noiembrie 1996, Direcţia Generală a Vămilor şi-a argumentat soluţia de respingere a contestaţiei, dată prin Decizia nr. 300/2000, în sensul că toate bunurile importate în vederea efectuării producţiei proprii, respectiv toate componentele de calculator importate (în discuţie), ar fi în realitate calculatoare „în stare dezasamblată" şi nu intră în categoria celor scutite de plata taxelor vamale, situaţie ce demonstrează contradictorialitatea şi subiectivitatea actelor autorităţilor vamale.
Conchizând, reclamanta a susţinut că întrucât nu datorează taxe vamale, nu datorează nici T.V.A. şi penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinând, în esenţă, că aceasta nu a dovedit că produsele importate au fost supuse unui proces de prelucrare, transformare ori asamblare care să fi condus la o schimbare de cod tarifar, în temeiul art. 5 din OG nr. 12/1995.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal societatea comercială reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
De asemenea, împotriva încheierii din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în aceeaşi cauză, a declarat recurs T.A., expert tehnic judiciar, referitor la onorariul pentru expertiza efectuată, solicitând analizarea posibilităţii realizării concordanţei între onorariul cuvenit pentru activitatea depusă şi onorariul acordat, prin majorarea onorariului de expertiză la nivelul solicitat.
Printr-un prim motiv de recurs, societatea recurentă a susţinut că, deşi prin probele administrate în cauză, în special prin raportul de expertiză tehnică, a dovedit temeinicia acţiunii sale, totuşi, instanţa de fond, a reţinut în mod greşit că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile OG nr. 12/1995, emisă ulterior începerii activităţii sale de import.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar şi Direcţia Generală a Vămilor prin Decizia greşită, de respingere a contestaţiei, a reţinut în motivarea acesteia că societatea ar fi importat sisteme în întregul lor, dar dezasamblate, situaţie în care, prin asamblarea lor, ulterioară, nu s-a realizat producţie proprie, în condiţiile precizate de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 35/1991, fără să se invoce aplicabilitatea dispoziţiilor OG nr. 12/1995 şi OG nr. 3/1996.
Printr-un alt motiv de recurs recurenta-reclamantă a susţinut că din motivarea contradictorie şi nelegală a sentinţei atacate ar rezulta că instanţa de fond a examinat numai prima perioadă de control (13 ianuarie 1995 – 25 ianuarie 1996), fără a fi avut în vedere şi a doua perioadă (1 februarie 1996 –4 noiembrie 1996), perioade stabilite de autorităţile vamale de control aparent în funcţie de perioada de valabilitate a actelor normative avute în vedere, respectiv OG nr. 12/1995 pentru prima şi OG nr. 3/1996 pentru cea de-a doua.
O altă critică vizează interpretarea greşită (în opinia recurentei) dată de instanţa de fond raportului de expertiză şi greşita înlăturare a concluziilor acesteia pe motiv că expertul nu a precizat şi codul tarifar al produselor nou rezultate prin procesul de producţie proprie, realizat din componente importate, cel puţin prin asamblarea acestora în produsul calculator în mod evident cu alt cod tarifar, respectiv „unitatea pentru prelucrarea numerică" cu poziţia tarifară 84719180.
De asemenea, arată recurenta, contrar susţinerilor din Decizia Direcţiei Generale a Vămilor, menţinută greşit de instanţa de fond, „producţia proprie a investiţiilor străine", în contextul actelor normative menţionate, atât Legea nr. 35/1991, Legea nr. 57/1993, dar şi OG nr. 12/1995 şi OG nr. 3/1996, este definită nu doar cu referire la procesele de prelucrare şi transformare, ci şi la cel de asamblare, concluzie susţinută cu argumente solide de raportul de expertiză.
Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, se constată din examinarea sentinţei atacate în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 5 din OG nr. 12/1995, (M. Of., nr. 26/03.02.1995), aprobată prin Legea nr. 59/1995, „sunt scutite de la plata taxelor vamale, pe o perioadă de doi ani, materiile prime, materialele, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi folosite efectiv în producţia proprie a investiţiei străine, care sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcţionale sau de altă natură, distincte faţă de cele ale bunurilor importate încorporate în produsul nou rezultat, care se încadrează la o altă poziţie tarifară prevăzută în Tariful Vamal de Import al României".
Potrivit dispoziţiilor OG nr. 3/1996 (M. Of., nr. 19/26.01.1996), aprobată prin Legea nr. 9/1996, privind calificarea noţiunii de producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor străine, „prin producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor străine, reglementat prin art. 5 din OG nr. 12/1995, aprobată prin Legea nr. 59/1996, se înţelege folosirea efectivă a materiilor prime, care se încadrează la un cod tarifar de 6 sau 8 cifre din Tariful Vamal de Import al României, supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcţionale sau de altă natură distincte faţă de cele ale bunurilor importate, încorporate fizic sau valoric în produsul nou rezultat, care se încadrează la rândul său, la un alt cod tarifar de 6 sau 8 cifre, prevăzut în Tariful Vamal de Import al României".
În cauză, SC S.P.S.C. SRL, societate cu capital mixt român şi austriac, a beneficiat în baza art. 13 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, republicată, de scutire de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată pentru importurile de componente necesare producţiei de calculatoare, echipamente şi tehnică de calcul, prezentând certificatul de investitor nr. 34864/12 ianuarie 1995, anulat şi înlocuit cu certificatul de investitor nr. 34686/6 noiembrie 1996, iar atât bunurile importate, cât şi produsul nou rezultat se încadrează la aceeaşi poziţie tarifară, neîndeplinind, deci, condiţiile legale mai sus arătate.
În perioada 1 februarie 1996 – 4 noiembrie 1996 SC S.P.S.C. SRL a efectuat prin Biroul Vamal Ploieşti un număr de 24 operaţiuni de import de monitoare şi tastaturi în scutire de taxe vamale şi T.V.A. în baza art. 13 din Legea nr. 35/1991, republicată, bunuri care nu au fost supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcţionale sau de altă natură distincte, acestea fiind racordate prin cabluri unor unităţi centrale de prelucrare a datelor împreună cu care au fost vândute.
De altfel, art. 5 din OG nr. 12/1995 şi OG nr. 3/1996 cuprinde precizări cu privire la situaţiile în care pot fi acordate facilităţile vamale reglementate de art. 13 din Legea nr. 35/1991 şi anume, atunci când bunurile importate sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare în vederea obţinerii unor produse cu caracteristici tehnico–funcţionale sau de altă natură, distincte faţă de cele ale bunurilor importate, încorporate fizic sau valoric în produsul nou rezultat.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 35/1991, republicată, beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi folosite efectiv în producţia proprie pe o perioadă de 2 ani, calculată de la data punerii în funcţiune a obiectivului sau după caz, de la data începerii activităţii, în raport cu forma juridică a investiţiei străine.
Referitor la motivul de recurs ce vizează greşita înlăturare în opinia recurentei-reclamante a raportului de expertiză, se constată că instanţa de fond a reţinut corect că, din concluziile acesteia, nu rezultă elementele esenţiale menţionate (codul tarifar la nivel de 8 cifre) al mărfurilor importate, procesele de prelucrare, transformare sau asamblare pe care le-au suferit şi nici codul tarifar al mărfurilor rezultate.
Prin urmare, constatându-se că atât instanţa de fond, cât şi autorităţile vamale au reţinut corect atât situaţia de fapt, cât şi cea de drept, iar trimiterea şi la alte acte normative decât la cele avute în vedere în procesul verbal nu reprezintă decât o completare a motivării şi nu poate fi reţinută ca un aspect de contradictorialitate, subiectivism sau chiar nelegalitate, se va menţine sentinţa atacată şi se va respinge recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă, ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de expertul T.A. se constată că acesta nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea timbrării.
În consecinţă, se va aplica sancţiunea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, respectiv anularea recursului declarat de expertul tehnic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.P.S.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de T.A. împotriva încheierii din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2145/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2147/2003. Contencios. Recurs anulare... → |
|---|
