CSJ. Decizia nr. 2147/2003. Contencios. Recurs anulare dispozitie din Regulamentul nr.1/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2147/2003
Dosar nr. 40/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1503/2001, reclamanta S.V.M. E.I. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, a solicitat anularea unor dispoziţii din Regulamentul nr. 1/2001, pentru completarea şi modificarea Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare, aprobat prin Ordinul nr. 2 din 4 mai 2001, emis de pârâtă, respectiv art. 1 pct. 4 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Regulament şi art. 1 pct. 6 pentru modificarea art. 13 pct. 1 din Regulament, cât şi anularea dispoziţiilor din Regulamentul nr. 1/2001, pentru completarea şi modificarea Regulamentului nr. 3/1998, privind autorizarea şi exercitarea de intermedieri de valori mobiliare, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 4 pentru aprobarea Regulamentului nr. 2/2001, de modificare a Regulamentului nr. 1/2001, respectiv a dispoziţiilor art. 1 pct. 4 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Regulamentul nr. 3/1998 şi pe cale de consecinţă şi a pct. 1 art. 1 din Regulamentul nr. 2/2001, de modificare a Regulamentului nr. 1/2001, pentru completarea şi modificarea Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare, art. 1 pct. 5 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998 şi a art. 1 pct. 6 pentru modificarea art. 13 pct. 1 din Regulamentul nr. 3/1998 şi pe cale de consecinţă şi a art. 1 pct. 2 din Regulamentul nr. 2/2001, acţiune completată şi precizată astfel, întrucât după introducerea acţiunii pe rolul instanţei de contencios administrativ, C.N.V.M. a modificat actul atacat iniţial, Ordinul nr. 2/2001 pentru aprobarea Regulamentului nr. 1/2001, printr-un alt act administrativ de autoritate, respectiv Ordinul nr. 4/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1455 din 31 octombrie 2001, s-a respins excepţia invocată de C.N.V.M. privind lipsa procedurii prealabile în raport de precizarea, respectiv completarea acţiunii cu referire la Ordinul nr. 4/2001 emis de pârâtă.
S-a respins acţiunea S.V.M. E.I. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Curtea nu a reţinut susţinerile reclamantei privind nelegalitatea modificărilor aduse Regulamentului nr. 3/1998, prin Regulamentele aprobate de pârâta C.N.V.M., prin Ordinul nr. 2/2001 şi apoi prin Ordinul nr. 4/2001, referitoare la prevederile din Regulamentul nr. 1/2001, de modificare şi completare a Regulamentului nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul nr. 2/2001, în ce priveşte nivelul capitalului minim subscris şi integral vărsat şi nivelul minim al capitalului net, întrucât pârâta a emis actele administrative în litigiu, în baza prerogativelor conferite de Legea specială nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi burselor de valori – art. 117, în limita şi condiţiile legii, actualizarea nivelurilor capitalului social fiind urmarea creşterii ratei inflaţiei, fără ca prin aceasta să se tindă la eliminarea liberei concurenţe ori să se aducă atingere vreunui drept recunoscut de lege, reclamantei.
S-a reţinut că actualizarea/majorarea capitalului social s-a efectuat în cadrul alinierii legislaţiei române la cea a Uniunii Europene, avându-se în vedere şi Directivele Europene nr. 93/22/EC privind Serviciile de Investiţii în Domeniul Valorilor Mobiliare unde se menţionează nivelul capitalului social, în funcţie de obiectul de activitate al S.V.M.
S-a avut în vedere şi semnarea Acordului European de asociere între Uniunea Europeană şi Statele membre, pe de o parte şi România, pe de altă parte, acord intrat în vigoare în anul 1995, prin care părţile semnatare şi-au asumat o serie de obligaţii, printre care şi armonizarea legislativă pentru asigurarea compatibilităţii legislaţiei naţionale cu aquis-ul comunitar.
C.N.V.M., conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 52/1994, a procedat în mod legal la actualizarea nivelului de capital minim al reclamantei S.V.M., care solicită sau are autorizaţie de funcţionare.
Cu referire la măsurile care au fost completate, prevederile Regulamentului nr. 3/1998 prin Ordinul nr. 2/2001 – art. 9 alin. (5) şi (6) din Regulament, susţinerile reclamantei au fost înlăturate întrucât condiţiile de retragere a autorizaţiei de funcţionare acordate unui S.V.M. erau prevăzute de Regulamentul nr. 3/1998 şi respectiv, de Legea nr. 5271994 – art. 41 – în speţă, sancţiunea de retragere a autorizaţiei de funcţionare pe care C.N.V.M. o poate aplica S.V.M. cuprinsă în alin. (5) al art. 9, Regulamentul nr. 3/1998, modificat şi completat prin Regulamentul nr. 1/2001 pct. 5, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, având temei legal Legea nr. 52/1994.
Nu s-au reţinut nici susţinerile reclamantei cu privire la alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat şi completat prin Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, privind condiţiile în care o societate de valori mobiliare îşi poate înceta activitatea temporar, respectiv aceea privitoare la faptul că încetarea activităţii S.V.M. nu o exonerează pe aceasta de a respecta reglementările în vigoare, întrucât această obligaţie revine S.V.M. conform legii speciale, Legea nr. 52/1994 – art. 33 şi urm.
Curtea a reţinut din conţinutul actului administrativ atacat, Ordinul nr. 2/2001 emis de C.N.V.M. că alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, introdus prin pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, exprimă în concret, respectiv pune în aplicare prevederile Legii nr. 52/1994, potrivit cărora, suspendarea activităţii unei S.V.M. se face numai ca urmare aplicării unei sancţiuni de către C.N.V.M, iar alin. (6) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat prin Regulamentul nr. 1/2001, aprobat prin Ordinul C.N.V.M. nr. 2/2001, dă posibilitate S.V.M. de a-şi înceta, la cerere, activitatea pe o perioadă de maxim 6 luni cu avizul S.V.M., având obligaţia de a notifica C.N.V.M. şi organismelor de autoreglementare, reluarea activităţii, ceea ce nu implică operaţiunile prealabile autorizării, cum în mod eronat s-a susţinut de reclamantă, respectiv obţinerea unei noi autorizaţii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta S.V.M. E.I. 89" SA, criticând-o astfel:
Instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că Directivele europene adoptate în anul 1993 sunt obligatorii pentru România, câtă vreme aceasta are statut de ţară asociată din anul 1995. Parlamentul României nu a emis o declaraţie de aderare pentru ca aceste directive să intre în vigoare pe teritoriul României.
Societăţile de valori mobiliare nu sunt instituţii de credit şi nu se încadrează în definiţiile date de art. 2 din Directivele citate.
Prin ridicarea pragului capitalului social se încalcă grav drepturile constituţionale referitoare la proprietatea privată – art. 41 şi art. 134–135 din Constituţia României.
Instanţa a reţinut că actualizarea nivelurilor capitalului social este urmarea creşterii ratei inflaţiei, deşi nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pentru S.V.M.-uri s-a fixat, conform art. 13 pct. 1 din Regulamentul nr. 3/1998, un nivel minim al capitalului net de 1.000.000.000 lei, prag extrem de ridicat în condiţiile în care există sume complet blocate, nu sunt tranzacţii, cum s-a întâmplat în ultimii ani.
La pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001, prin care se introduce două noi alineate, respectiv alin. (5) şi alin. (6) ale art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, în primul rând se consideră că noţiunea de încetare temporară este incorectă, fiind vorba, în fapt, de o suspendare a activităţii desfăşurate de respectiva societate de valori mobiliare.
Încetarea activităţii presupune reluarea acesteia pe baza unei noi autorizaţii de funcţionare.
Prin alin. (5) al art. 9 din Regulamentul nr. 3/1998, C.N.V.M. îşi arogă dreptul de a retrage autorizaţia unei societăţi de valori mobiliare fără a exista o detaliere a situaţiilor în care această măsură poate fi luată, situaţie care poate da loc la abuzuri.
Prin alin. (6) al aceluiaşi articol se instituie condiţiile de încetare temporară a activităţii.
Obligaţia de a majora capitalul la 4.000.000.000 lei este excesivă, deoarece încetarea activităţii este urmarea unor situaţii grave privind piaţa de capital şi a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţii.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere între Uniunea Europeană şi statele membre, pe de o parte şi România, pe de altă parte, acord care a intrat în vigoare în anul 1995.
Conform acordului încheiat, părţile şi-au asumat o serie de obligaţii, inclusiv „armonizarea legislativă". Acordul European, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles, a fost ratificat de România prin Legea nr. 20/1993, aplicându-se şi tratatelor internaţionale, în materie.
C.N.V.M. a emis actele administrative în litigiu în baza prerogativelor conferite de legea specială – Legea nr. 52/1994 – art. 17.
În limita şi în condiţiile legii, actualizarea capitalului social a fost urmarea creşterii ratei inflaţiei, fără a se tinde la eliminarea liberei concurenţe ori să se aducă atingere vreunui drept recunoscut de lege societăţilor de valori mobiliare.
La majorarea capitalului, C.N.V.M. a avut în vedere alinierea legislaţiei româneşti la cea a Uniunii Europene şi prevederile Direcţiei Europene nr. 93/22/EC privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare – obligatorii după ratificarea Acordului European în 1993.
Aşa cum în mod judicios a subliniat instanţa de fond, încetarea temporară a activităţii care se acordă la cerere, nu presupune o nouă autorizaţie, ci doar o notificare către C.N.V.M. şi organismelor de autoreglementare, reluarea activităţii.
La pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2001 prin care s-au introdus alin. (5) şi (6) din Regulamentul nr. 3/1998, rezultă condiţiile concrete în care se poate retrage autorizaţia de către C.N.V.M., neexistând posibilitatea unor abuzuri, aşa cum susţine recurenta.
Cu referire la obligaţia majorării capitalului social la 4.000.000.000 lei, după reluarea activităţii ca urmare a încetării temporare la cerere, se înscrie pe aceeaşi linie a alinierii la standardele pieţii europene, fiind acordată şi facilitatea acordării unor termene pentru atingerea nivelului minim de capital minim social subscris şi integral vărsat şi de capital net.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V.M. E.I. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1455 din 31 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2146/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2149/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
