CSJ. Decizia nr. 222/2003. Contencios. Anulare decizie eliberare din functie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 222/2003
Dosar nr. 1840/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2002, S.P. a chemat în judecată Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti, solicitând, în temeiul art. 130 şi 133 C. muncii şi art. 69, 91 şi 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, modificată, anularea deciziei nr. 20 din 7 martie 2002, prin care această autoritate a administraţiei publice l-a eliberat din funcţia de şef serviciu la I.P.S.V.F. Mehedinţi, precum şi din funcţia de execuţie de consilier categoria A, clasa I gradaţia 1, specifică medicului primar veterinar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este nelegală, deoarece a fost luată fără ca anterior să i se fi oferit un post potrivit pregătirii sale profesionale, dintre cele vacante, existente în structura aceluiaşi minister şi situate în judeţul de domiciliu.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 160 din 20 mai 2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că „actele al căror conţinut se conjugă armonios cu adresa nr. 1920 din 15 martie 2002", fac „dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege, pentru a fi luată măsura eliberării reclamantului din funcţia publică deţinută".
Împotriva sentinţei, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivarea enunţată este străină de natura pricinii. Aceasta, întrucât sentinţa recurată nu cuprinde considerente pentru care au fost respinse temeiurile juridice invocate de reclamant, iar pe de altă parte, înşiruirea unor adrese emise de autoritatea pârâtă, nu constituie motivare, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurentul susţine că sentinţa primei instanţe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 133 C. muncii, a art. 69 din Legea nr. 188/1999 şi OUG nr. 82/2000, art. 91 alin. (2) pct. 22.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Contrar acestor dispoziţii, instanţa de fond, deşi în cauză, în susţinerea acţiunii, reclamantul a făcut referire la texte legale şi la acte emise de autorităţile administraţiei publice, a omis să le analizeze şi să arate motivele pentru care nu a pus temei pe acestea, astfel încât, cu privire la hotărârea pronunţată, nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Sub acest aspect, este de observat c, în considerentele sentinţei, în afară de faptul că se enunţă actele pe baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi organele sale din subordine au stabilit situaţia posturilor, precum şi una dintre susţinerile reclamantului, nu se răspunde motivat cu referire la probe, la nici una din criticile formulate prin cererea de chemarea în judecată.
Evident, că în contextul dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., modificat, instanţa era obligată să facă aprecieri cu privire la susţinerile părţilor, inclusiv ale reclamantului, care a invocat atât prevederi ale normelor legale, cât şi documente emise de organe ale administraţiei publice, implicate în procesul de restructurare şi redistribuire a funcţionarilor publici.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a procesului, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va avea în vedere şi celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs, a căror examinare, în această fază procesuală, devine inutilă, în raport cu soluţia dată primului motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.P., împotriva sentinţei civile nr. 160 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2218/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2221/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
