CSJ. Decizia nr. 2217/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de I.S.J. Arges. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2217/2003
Dosar nr. 2089/2002
Şedinţa publică din 5 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 52/F-C/2002 pronunţată la data de 22 aprilie 2002 în dosarul nr. 521/2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.L. împotriva pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a anulat Decizia nr. 252/25 septembrie 2000 emisă de inspectorat şi hotărârea nr. 63/19 octombrie 2000 adoptată de Colegiul Central de Disciplină al Ministerului, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia de director adjunct al Şcolii Generale nr. 8 Piteşti şi obligarea inspectoratului la plata sumei de 10 milioane daune morale şi a ambilor pârâţi la plata sumei de 1.363.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 decembrie 2000, înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, sub nr. 4276/2000, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 252/25 septembrie 2000 emisă de Inspectoratul Şcolar cu eliberarea din funcţia de director adjunct al Şcolii Generale nr. 8 Piteşti, reintegrarea în funcţia respectivă şi obligarea acestui inspectorat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale, cerere completată la data de 15 mai 2001, când a precizat că a contestat şi hotărârea nr. 63/19 octombrie 2000 adoptată de Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei Naţionale.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Încheierea nr. 4181/13 decembrie 2001, a constatat că soluţionarea cauzei este de competenţa Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, căruia i-a fost trimisă.
Reclamantul a susţinut că Decizia de sancţionare este nemotivată şi că, abaterile reţinute în sarcina sa, nu i-au fost aduse la cunoştinţă.
Admiţând acţiunea şi anulând actele administrative atacate, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, în Decizia de sancţionare, abaterile disciplinare nu au fost evidenţiate şi nu s-a motivat în ce a constat vinovăţia reclamantului şi că, abia în motivarea ulterioară a hotărârii nr. 63/2000 sunt enumerate faptele reţinute ca abateri disciplinare. A mai reţinut că primele trei abateri nu sunt dovedite, iar în privinţa ultimei abateri reclamantul nu a fost audiat cu ocazia cercetării prealabile.
În privinţa excepţiei invocate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă întrucât Colegiul Central de Disciplină este un organ administrativ-jurisdicţional care nu face parte din structura ministerului, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri:
1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, susţinând că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale în cauză, în raport cu hotărârea adoptată de un organ administrativ-jurisdicţional care nu face parte din structura sa organizatorică.
2. Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, susţinând că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, reclamantul făcându-se vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare care au atras sancţionarea sa.
Recursul formulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării este nefondat şi va fi respins ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 121 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei şi Cercetării se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului.
Într-adevăr, prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3207/4 februarie 1998 al fostului Ministru al Educaţiei Naţionale, în vigoare la data respectivă, precum şi prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 4141/18 iulie 2001 al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, s-a prevăzut că membrii acestuia sunt numiţi de către ministru pe o perioadă de patru ani, tot ministrul fiind autoritatea care îi poate revoca.
Este adevărat că regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3207/1998 nu a definit statutul juridic al Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educaţiei Naţionale şi nici raporturile acestui colegiu cu ministerul ori cu alte instituţii publice.
Dar, din faptul că ministrul este autoritatea administrativă care aprobă regulamentul acestui colegiu şi îi numeşte şi revocă pe membrii săi, rezultă că este o structură aflată în subordinea sa, situaţie în care îi va asigura reprezentarea în relaţiile cu alte instituţii, fiind necontestat că acest colegiu nu are personalitate juridică.
Împrejurarea că acest colegiu nu apare enumerat în anexele la HG nr. 690/1997 şi HG nr. 23/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, nu are relevanţa juridică pretinsă de recurentă, deoarece nu toate structurile ministerului apar evidenţiate în anexele respective.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că Ministerul Educaţiei şi Cercetării are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursul formulat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş este fondat pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte abaterile disciplinare reţinute în sarcina intimatului-reclamant prin actele administrative atacate, instanţa de fond a constatat în mod judicios că din probele administrate în cauză nu a rezultat consumul de alcool, nici lipsa de colaborare cu colegii şi directorul şcolii şi nici crearea de stări conflictuale.
De altfel, din datele ulterioare a rezultat că, în momentul de faţă, intimatul-reclamant a fost numit director la şcoala respectivă.
În ceea ce priveşte fapta de pierdere a condicii de evidenţă a concediilor de odihnă a cadrelor didactice, instanţa de fond a reţinut corect că nu s-a realizat cercetarea prealabilă administrativă, în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.
Dar, instanţa de fond a greşit dispunând obligarea inspectoratului la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale, cu motivarea că în acest fel va fi reparat prejudiciul moral cauzat reclamantului prin deteriorarea imaginii sale în cadrul şcolii.
În primul rând, din împrejurarea că, ulterior, intimatul-reclamant a fost numit director la aceeaşi şcoală, unde fusese anterior director adjunct, ceea ce înseamnă că imaginea sa nu a avut de suferit.
Dar, chiar dacă s-ar admite că prin eliberarea din funcţie i-ar fi fost afectată reputaţia în cadrul şcolii, aceasta nu ar fi reparată prin primirea unei sume de bani, anularea actelor administrative atacate şi reintegrarea dispuse de instanţă fiind măsuri adecvate şi suficiente pentru repararea pretinsului prejudiciu.
În concluzie, recursul formulat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul înlăturării obligării sale la plata daunelor morale, celelalte dispoziţii fiind menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei nr. 52/F-C din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, modifică sentinţa atacată în sensul că înlătură măsura obligării la plata daunelor morale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2212/2003. Contencios. Anulare aviz si ordin... | CSJ. Decizia nr. 2218/2003. Contencios → |
|---|
