CSJ. Decizia nr. 2212/2003. Contencios. Anulare aviz si ordin M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2212/2003
Dosar nr. 577/2003
Şedinţa publică din 5 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 octombrie 2002, reclamanta M.E.F. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, solicitând să se dispună anularea avizului dat de Consiliul Superior al Magistraturii la 13 mai 2002 şi să se constate nulitatea Ordinului nr. 466/2000 emis de Ministerul Justiţiei, cu obligarea acestui pârât la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 104 din Legea nr. 92/1992, modificată şi completată.
În motivarea acţiunii a susţinut că prin Decretul Preşedintelui României nr. 501/2000 a fost eliberată din funcţia de judecător, prin pensionare, iar prin Decizia de pensionare emisă de instituţia abilitată, i s-a stabilit pensie de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Solicită a se obliga pârâtul Ministerul Justiţiei să îi acorde şi o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete, pentru vechime în magistratură de peste 20 de ani, conform art. 104 din Legea de organizare şi funcţionare judecătorească, Ordinul nr. 466/2000 fiind nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 22 din 14 ianuarie 2003, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la plata unei indemnizaţii egală cu 5 salarii, conform art. 104 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată şi completată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 466/C/200 şi avizul Consiliului Superior la Magistraturii sunt emise în contradicţie cu prevederile legale şi anume, cu art. 44 din Legea nr. 92/1992 care reglementează vechimea în magistratură, coroborat cu art. 104 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a fost declarat prezentul recurs de către Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta neîndeplinind condiţiile cerute de lege pentru acordarea dreptului pretins, motivul de casare invocat fiind art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se expun:
În conformitate cu prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificată şi completată, magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază la împlinirea vârstei de pensionare, de pensie de serviciu.
Vechimea în magistratură şi funcţiile asimilate acesteia care acordă dreptul pentru pensia de serviciu, este reglementată în art. 44 din aceeaşi lege, această vechime fiind utilă şi reglementată pentru calculul pensiei de serviciu.
Legiuitorul însă, pentru acordarea indemnizaţiei ce se pretinde de către reclamanta-intimată, în art. 104 din lege cere o altă condiţie şi anume, vechimea continuă în magistratură, termen distinct şi cu alte consecinţe juridice, deosebiri pe care instanţa de fond le-a ignorat, pronunţând o hotărâre nelegală.
Este evident că legiuitorul a înţeles să acorde drepturile din art. 104 în mod exclusiv judecătorilor şi procurorilor, magistraţi de carieră, cei care au exercitat efectiv aceste profesii rămânând continuu în magistratură cel puţin 20 de ani.
În raport de aceste considerente, motivele de recurs se constată a fi întemeiate, iar pe cale de consecinţă recursul, fiind fondat, se va admite, iar pe fond acţiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 22 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2211/2003. Contencios. Anulare decizie A.N.R.E.... | CSJ. Decizia nr. 2217/2003. Contencios. Anulare decizie emisa de... → |
|---|
