CSJ. Decizia nr. 2237/2003. Contencios. Anulare autorizatie de constructie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2237/2003
Dosar nr. 117/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 6 ianuarie 2003, I.V. şi I.E. au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1091 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentele au susţinut că:
- introducerea cererii la tribunal în contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere, „iar instanţa" nu are competenţa materială să se pronunţe asupra anulării sau neanulării autorizaţiei de construcţie eliberată la 30 noiembrie 1991, acţiunea fiind iniţiată în 1996.
- s-a mai susţinut că reclamantele nu au solicitat anularea autorizaţiei de construcţie, nici în acţiunea iniţială, nici în cea precizată, deci instanţa a soluţionat ceva ce nu s-a cerut. Mai mult, se arată în motivele de recurs că şi „dacă s-ar fi cerut anularea, instanţa nu putea să o admită".
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că la 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1091 prin care s-a respins capătul de cerere din acţiune, aşa cum a fost precizată, privind anularea autorizaţiei de construire nr. 4 din 30 noiembrie 1991, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că pe terenul în cauză, pârâtul N.N. a obţinut în condiţiile art. 20 din Legea nr. 18/1991, titlu de proprietate şi că pe baza unui act de dare în plată pârâtul a obţinut de la terţul C.A.P. Malu cu Flori, suprafaţa de 250 mp în vederea construirii unei locuinţe, teren pe care a edificat casa de locuit şi apoi, urmare a Decretului–lege nr. 42/1990 art. 8, a devenit proprietar pe terenul aferent casei de locuit. În 1991, pe baza autorizaţiei nr. 4/30 noiembrie 1991 emisă de Primăria comunei Malu cu Flori, a edificat construcţiile anexe.
Se constată că prin sentinţa civilă nr. 626/ 8 februarie 2001 a Judecătoriei Târgovişte în dosarul nr. 2609/2000, cererea reclamantelor privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 46357/1 februarie 1995, eliberat pe numele lui N.N., a fost respinsă, ca şi capetele de cerere privitoare la reîntregirea dreptului de proprietate al reclamantelor prin retrocedarea uzufructului şi privind obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Malu cu Flori. - la punerea în posesie a reclamantelor pe suprafaţa de 560 mp teren intravilan, situat pe raza comunei Malu cu Flori.
Totodată, s-a luat act că s-a disjuns capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire nr. 4/1991 eliberată pe numele N.N. şi s-a luat act că s-a renunţat de către reclamante la capătul de cerere privind punerea în posesie pe suprafaţa de 1450 mp teren situat în comuna Malu cu Flori pct. „Zinca". S-a respins capătul de cerere privind punerea în posesie a reclamantelor pe suprafaţa de 12.500 mp teren situat pe raza comunei Malu cu Flori în pct. „Prund", judeţul Dâmboviţa.
Sentinţa nr. 626/2001 a Judecătoriei Târgovişte a rămas definitivă prin Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 2416 din 18 septembrie 2001.
Ulterior, Judecătoria Târgovişte a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, dosarul nr. 2609/2000 pentru a soluţiona capătul de cerere privind anularea autorizaţiei de construire nr. 4/30 noiembrie 1991 eliberată de Primăria Malu cu Flori, judeţul Dâmboviţa, lui N.N.
Curtea de Apel Bucureşti, verificând actele cauzei, a constatat faptul că N.N. are titlu de proprietate pentru terenul în litigiu şi că, totodată, nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990 pentru admiterea acţiunii reclamantelor.
Este de observat că în însăşi motivele de recurs înaintate de recurente la Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 1091/13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, în ultimul alineat din prima pagină a motivelor de recurs reclamantele au precizat că: „lăsăm la aprecierea instanţei, conform competenţelor şi obligaţiilor asumate, precizarea statutului juridic al acestei aşa-zise autorizaţii eliberată la 30 noiembrie 1991 de autorităţi inexistente în baza unei legi inexistente".
Această precizare din motivele de recurs, făcută de recurente înseamnă faptul că acestea nu sunt de acord cu acest act administrativ emis ilegal şi că solicită cenzura instanţei asupra sa.
Este de observat, deci, că în continuare recurentele contestă actul administrativ concretizat în autorizaţia eliberată la 30 noiembrie 1991 şi pe care o consideră abuzivă.
Mai este de reţinut că între părţi au fost numeroase litigii, pronunţându-se mai multe hotărâri (sentinţa civilă nr. 626/2001 a Judecătoriei Târgovişte, Decizia civilă nr. 718/10 mai 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, Decizia nr. 2416 din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti), astfel încât recurentele au cunoscut şi chiar au contestat autorizaţia de construcţie sus-citată.
Cum şi în recursul de faţă se invocă din nou caracterul abuziv al autorizaţiei de construcţie reclamate, verificându-se actele cauzei, în raport de motivele de recurs formulate se constată că sentinţa atacată nr. 1091 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins.
Acest act normativ a fost atacat cu mult peste termenul prevăzut de lege şi este de altfel şi emis corect în raport cu actele de proprietate ale intimatului N.N.
Aşa fiind deci, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. şi I.E. împotriva sentinţei civile nr. 1091 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă pe recurente la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către N.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2238/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
