CSJ. Decizia nr. 223/2003. Contencios. Anulare decizie eliberare din functie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 223/2003
Dosar nr. 1841/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 23 din 7 martie 2002, Directorul General al Institutului de Diagnosticare şi Sănătate Animală a luat măsura eliberării din funcţia publică de execuţie, consilier categoria A, clasa I, gradul I, a lui S.C., începând cu 7 martie 2002, în temeiul art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a lua această măsură s-au avut în vedere dispoziţiile Ordinului Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 376/2001, prin care s-a aprobat punctele de trecere a frontierei de stat, stabilite pentru importul-exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor sanitar-veterinare, precum şi structura organizatorică şi necesarul de personal al Inspectoruatului de Poliţie Sanitară Veterinară de Frontieră; hotărârea Colegiului de Direcţie al Institutului deDiagnosticare şi Sănătate Animală, luată în şedinţa din 19 februarie 2001, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor Ordinului nr. 376/2001; comunicarea nr. 1373 din 20 februarie 2002, prin care Institutul de Diagnosticare şi Sănătate Animală aduce la cunoştinţă situaţia posturilor de medic veterinar din structura organizatorică a Inspectoratelor de Poliţie Sanitară Veterinară de Frontieră; scrisoarea comună a salariaţilor Inspectoratului de Poliţie Sanitară Veterinară de Frontieră Mehedinţi; adresa Institutului de Diagnosticare şi Sănătate Animală nr. 1559 din 20 februarie 2002.
Prin acţiune, reclamantul S.C. a solicitat anularea deciziei, arătând, în esenţă, că angajatorul nu a îndeplinit obligaţiile de a-i oferi alt post în sistemul organizării sale, de a apela la A.J.O.F.P., pentru a fi plasat în alte locuri de muncă, de a apela la Forul Tutelar, în scopul de a obţine sprijin în vederea încadrării în alt loc de muncă şi de a organiza un sistem de recalificare în altă muncă.
Totodată, în acţiune sunt invocate dispoziţiile art. 130 lit. a), art. 133 şi art. 69 C. muncii, susţinându-se că în contextul acestora, trebuie interpretate dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 159 din 20 mai 2002, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că actele sus expuse se conjugă cu adresa nr. 1373 din 20 februarie 2002, în raport cu care nu sunt întemeiate motivele din acţiune şi deci, aceasta nu intră sub incidenţa art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă: întâi, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar nemotivarea acesteia constituie temei de casare, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; în al doilea rând, sunt reiterate aspectele invocate în acţiune, referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 133 şi 69 C. muncii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Fără arătarea motivelor şi a probelor, instanţa pronunţă o sentinţă nelegală şi netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar.
Contrar acestor dispoziţiuni, instanţa de fond, deşi în acţiune sunt detaliate motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, a omis să le analizeze şi să arate motivele pentru care înlătură susţinerile reclamantului.
Or, simpla referire la conţinutul actelor ce au stat la baza emiterii deciziei atacate, nr. 23 din 2 martie 2002, fără ca instanţa să răspundă şi la motivele de fapt şi de drept, invocate în acţiune, nu permite un control judiciar asupra hotărârii.
Aşadar, hotărârea a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare, cu respectarea dispoziţiunilor legale sus-menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C., împotriva sentinţei nr. 159 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, Secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2228/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 223/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
