CSJ. Decizia nr. 2242/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2242/2003
Dosar nr. 3135/2001
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 decembrie 2000, reclamanta SC G. SRL Pădureni, comuna Grajduri a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi şi Percepţia Locală Iaşi, solicitând anularea deciziei nr. 1336 din 10 octombrie 2000, a procesului verbal nr. 6415 din 17 februarie 2000 şi a dispoziţiei nr. 29 din 15 iunie 2000.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că în perioada septembrie – decembrie 1999 a desfăşurat două tipuri de activităţi: comercializare manuale şcolare persoanelor fizice, activitate scutită de T.V.A. deductibilă şi activităţi de producţie şi export, că în februarie 2000 Percepţia Fiscală Iaşi a considerat greşit că pentru 45.979.202 lei T.V.A., societatea nu are drept de deducere.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 110 din 9 iulie 2001, a admis acţiunea, a dispus anularea actelor administrative atacate şi a constatat că reclamanta mai are de recuperat de la Ministerul Finanţelor suma de 28.834.709 lei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Percepţia Locală Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că instanţa nu putea acorda petentei pro-rata de 100%, când din calculele stabilite conform OG nr. 3/1992 şi HG nr. 512/1998, rezulta o pro-rata de 77,35%.
Cu privire la acordarea de către instanţă reclamantei a dreptului de recuperare de la buget a sumei de 28.834.709 lei, se arată că instanţa nu se putea pronunţa, ci în cel mai bun caz putea să trimită cauza spre soluţionare organelor administrative.
Recursul este nefondat.
Art. 20 din OG nr. 3/1992 prevede că „Agenţii economici care folosesc pentru nevoile firmei, bunuri şi servicii achiziţionate pentru care se plăteşte T.V.A. furnizorilor, au dreptul să deducă integral T.V.A. aferentă acestor intrări, numai dacă sunt destinate realizării operaţiunilor de la art. 18 din prezenta ordonanţă".
În situaţia în care bunurile achiziţionate conform alin. (1), pentru care s-a plătit T.V.A. furnizorilor, realizând atât operaţiuni prevăzute la art. 18 ,cât şi alte operaţiuni scutite de T.V.A., dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor respective la realizarea operaţiunilor prevăzute la art. 18 din prezenta ordonanţă, deci prin calculul pro-rata.
În cazul în speţă, manualele şcolare au fost vândute ca atare, neîncasându-se T.V.A. la cumpărare şi nu s-a încasat T.V.A. la livrare, fiind scutite de T.V.A. în baza art. 171 din Legea nr. 84/1995.
De altfel, această opinie care este conformă cu legislaţia aplicabilă în materie a fost exprimată şi de expertiza contabilă efectuată de instanţa de fond.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâţi se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Percepţia Fiscală Iaşi împotriva sentinţei nr. 110/CA din 9 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2239/2003. Contencios. Anulare act... | CSJ. Decizia nr. 2243/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
