CSJ. Decizia nr. 2238/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2238/2003
Dosar nr. 2919/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2002 la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3123, reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii U.A.R. şi Baroul Iaşi, anularea deciziilor nr. 8845 din 14 iunie 2002 şi nr. 1315 din 22 martie 2002, ca nelegale şi primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că în luna aprilie 2001 s-a adresat Baroului Iaşi, cu cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, pentru care a făcut dovada îndeplinire condiţiilor realizării acestui drept, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) şi respectiv, art. 11 din Legea nr. 51/1995.
S-a mai susţinut că cererea i-a fost respinsă pe un criteriu ce nu-şi găseşte corespondenţă în lege, acela al promovalibilităţii, menţiune ce presupune susţinerea unui examen, că în realitate a fost instituit un criteriu suplimentar la admiterea consilierilor juridici în profesia de avocat, acela al verificării cunoştinţelor, care a fost nelegal.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 100, pronunţată la 30 septembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 1315 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. şi Decizia nr. 8845 din 14 iunie 2002 a Consiliului U.A.R. şi în consecinţă:
S-a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
A fost obligată pârâta U.A.R. să emită decizie de primire în profesia de avocat, iar pârâtul Baroul de Avocaţi Iaşi să-l înscrie în tabelul avocaţilor definitivi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cei care anterior primirii în profesia de avocat au îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani, pot fi primiţi în profesie, cu scutire de examen.
În concret, s-a stabilit că reclamantul a făcut dovada depunerii documentaţiei prevăzută de statut, iar la verificarea cunoştinţelor s-a constatat că a obţinut un procent de 75%, de natură a-i asigura promovabilitatea atât timp, cât statutul nu prevede în mod expres modul de apreciere al cunoştinţelor.
Procentul de 77,5% invocat prin avizul negativ din 14 februarie 2000 de pârâta Baroul Iaşi, a fost apreciat de instanţă ca fiind stabilit în mod arbitrar faţă de condiţia de promovabilitate general valabilă de peste 50% şi care a fost întrunită.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, au declarat recurs U.A.R. şi Baroul Iaşi, invocând nelegalitatea acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că au formulat cerere de recuzare, întemeiată pe dispoziţiile art. 27 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare judecătorului, este nelegală, urmând să se refacă toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.
De asemenea, s-a susţinut că obligarea Consiliului de a emite Decizia de primire în profesie a reclamantului, cu scutire de examen este nelegală, întrucât competenţa aparţine Comisiei Permanente a U.A.R., iar obligarea Baroului Iaşi de a-l înscrise pe intimat pe tabelul avocaţilor, excede obiectul procesului.
Prin ultima critică, recurentele au susţinut că nelegal instanţa de fond a cenzurat modul de aplicare a art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
Recursul este nefondat.
Referitor la prima critică, Curtea urmează să constate că cererea de recuzare a judecătorului pe motiv că s-a mai pronunţat într-o cauză asemănătoare, nu constituie o condiţie prevăzută de art. 27 pct.7 C. proc. civ., invocat, făcând referire la situaţia în care judecătorul şi-a expus părerea cu privire la pricina care se judecă, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
În legătură cu motivul doi de recurs, Curtea urmează să constate că faţă de obiectul acţiunii introductive, prin care s-a solicitat anularea deciziei Comisiei Permanente şi recunoaşterea şi realizarea dreptului pretins, în mod corect instanţa a obligat U.A.R., prin consilier, să emită decizie de primire potrivit art. 63 lit. g) din Legea nr. 51/1995, astfel că şi această critică este nefondată.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentele au susţinut că intimatul nu a învestit instanţa cu o cerere privind înscrierea în tabelul avocaţilor, dar în măsura în care s-a solicitat realizarea dreptului pretins, consecinţa firească era şi acea a înscrierii în tabloul avocaţilor, astfel că instanţa de fond hotărând în această modalitate, nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Legat de ultima critică ce vizează fondul acţiunii, Curtea urmează să constate că în mod întemeiat instanţa a reţinut că procentul de 77,5%, invocat în avizul l negativ, apare ca fiind arbitrat în raport de procentul de 75% obţinut de intimat, care-i asigura promovabilitatea, condiţia generală de promovabilitate fiind de 50%.
Cum instanţa de fond a analizat aceste aspecte, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R. şi Baroul Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 100/CA din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, cât şi împotriva încheierii de recuzare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2237/2003. Contencios. Anulare autorizatie de... | CSJ. Decizia nr. 2239/2003. Contencios. Anulare act... → |
|---|
