CSJ. Decizia nr. 2243/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2243/2003
Dosar nr. 2332/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, municipiul Bacău, prin Primarul municipiului, a solicitat anularea deciziei nr. 155 din 8 februarie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a procesului-verbal de control nr. 215400 din 19 decembrie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi exonerarea Direcţiei Administraţiei Pieţelor de plata T.V.A., a majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente veniturilor din concesiuni şi închirieri ale bunurilor din domeniul public aflat în administrarea Consilliului Local al municipiului Bacău.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 3 lit. d) din OUG nr. 17/2000 şi ale HG nr. 401/2000, potrivit cărora operaţiunile de felul celor desfăşurate de Direcţia Administraţiei Pieţelor, nu se cuprind în spefa de aplicare a T.V.A.
Curtea de apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ ,prin sentinţa nr. 59 din 14 mai 2002, a respins ca nefondată contestaţia promovată de reclamantul municipiul Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit actului normativ invocat în apărare, respectiv OUG nr. 17/2000 art. 3 lit. d), beneficiază de scutire legală, operaţiunile de prestări servicii ale instituţiilor publice pentru activităţi de tip administrativ, social, educativ, de apărare, iar această scutire nu poate fi extinsă şi la alte tipuri de operaţiuni care nu sunt expres prevăzute în textul sus menţionat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul municipiul Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că au fost interpretate greşit dispoziţiile OUG nr. 17/2000 şi ale HG nr. 401/2000.
A precizat că activitatea de închiriere şi concesionare a bunurilor unităţii administrativ-teritoriale este o modalitate de administrare a patrimoniului, iar faptul că din desfăşurarea acestor activităţi se realizează venituri, nu prezintă importanţă sub aspectul datorării T.V.A., deoarece sumele de bani aferente reprezintă venituri ale bugetului local conform Anexei I din Legea nr. 189/1998.
Prin concluziile scrise adăugate, a invocat prevederile art. 169 din OG nr. 61/2002, rugând instanţa să constate că potrivit acestui text normativ, sumele datorate cu titlu de T.V.A. au fost anulate.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de control nr. 215400 din 19 decembrie 2001, organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bacău au stabilit obligaţia Consiliului Local Bacău, la plata sumei totale de 1.153.679.395 lei reprezentând T.V.A. aferentă veniturilor din activitatea de închiriere şi concesionare a bunurilor unităţi administrativ-teritoriale şi majorări de întârziere.
La data de 29 august 2002 a fost adoptată OG nr. 61, privind colectarea creanţelor bugetare, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 169 din OG nr. 61/2002 „sumele reprezentând T.V.A. datorate de către autorităţile administraţiei publice locale, pentru prestări de servicii, constând în închirieri şi/sau concesiuni de bunuri imobile, care până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor şi nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente".
Faţă de aceste dispoziţii, se constată că sumele la care a fost obligat Consiliul Local Bacău, reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere, au fost anulate şi în consecinţă, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de municipiul Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 59 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de municipiul Bacău, ca rămasă fără obiect.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2242/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2244/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
