CSJ. Decizia nr. 2270/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2270/2003
Dosar nr. 665/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6491/2002, reclamanta P.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 5268 din 11 noiembrie 2002 emisă de pârâtă, solicitând obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative citate, fiind născută în timpul refugiului.
Prin sentinţa civilă nr. 62/2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5268 din 11 noiembrie 2002 şi a fost obligată pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 12 septembrie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Dispoziţiile legale aplicabile persoanelor refugiate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti.
În plus pentru motive de echitate nu se poate aplica un regim discriminatoriu minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în timpul refugiului, statul având obligaţia de protejare pentru toţi cetăţenii, în mod egal.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Intimata s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, deci nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, astfel că nu putea intra în categoria persoanelor refugiate, conform art. 2 din HG nr. 127/2002.
Instanţa nu a avut în vedere faptul că legea stabileşte în mod imperativ categoriile de beneficiari expres şi limitativ menţionate.
Se motivează conform art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) şi art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative inexistente în perioada vizată, pentru acordarea drepturilor.
Instanţa, prin acordarea măsurilor reparatorii, a adăugat la lege.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului constată:
Aşa cum în mod judicios a motivat instanţa de fond, actele normative invocate pentru acordarea drepturilor ca refugiaţi nu au făcut discriminare între persoanele care, din motive etnice, au fost obligate să trăiască în refugiu, întrucât copiii născuţi în aceste condiţii, au împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi.
Cu referire la dispoziţiile invocate privind domiciliul persoanei acestea, nu diferă de prevederile art. 87 şi urm. C. civ.
Nu se poate susţine că instanţa de fond a adăugat la lege, argumentele fiind lipsa unei dispoziţii de excludere a acestei categorii, ca şi principiul echităţii privind egalitatea de tratament a cetăţenilor statului român.
Faţă de cele menţionate mai sus, constatându-se că nu sunt motive de casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 62 din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2271/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
