CSJ. Decizia nr. 2268/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2268/2003
Dosar nr. 663/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj, sub nr. 10965 din 25 septembrie 2002, reclamanta M.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 2388 din 3 septembrie 2002, prin care pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- s-a născut la data de 1 august 1942, în localitatea Câmpia Turzii, în perioada refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia statului ungar;
- refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, este nejustificat, în condiţiile în care, ea, reclamanta, a împărtăşit situaţia părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că la data refugierii, reclamanta nu a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu pot fi extinse şi cu privire la aceasta.
Prin încheierea de şedinţă nr. 5226/C/2002 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând că în cauză sunt aplicabile normele speciale de competenţă prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soluţionarea contestaţiei se face de către curtea de apel.
Considerându-se învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 37 din 14 ianuarie 2003, a admis acţiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acesteia, statutul de refugiat pentru perioada 1 august 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi a suferit împreună cu aceştia, consecinţele strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că este de neconceput ca reclamanta să aibă un alt regim juridic, decât cel al părinţilor săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs formulate în scris, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate, decât cea de domiciliu, ori, reclamanta nu era născută la data la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, constând în strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, şi copii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceiaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 1 august 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 37 din 14 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2267/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2269/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
