CSJ. Decizia nr. 2271/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2271/2003
Dosar nr. 666/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj s-a admis acţiunea introdusă de reclamanta C.M. împotriva Casei de Pensii a judeţului Cluj, dispunându-se anularea hotărârii nr. 5046/7 noiembrie 2002 a pârâtei şi fiind obligată aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pe intervalul 26 septembrie 1943 – 6 martie 1945, acordându-i drepturile legal cuvenite cu începere de la 1 decembrie 2002.
În motivarea soluţiei date, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din Ardealul de Nord la Turda, pe data de 26 septembrie 1943.
Că în atare situaţie beneficiază de statutul de refugiat al părinţilor săi, dat fiind că pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu decât cel al părinţilor săi, ţinând seama de dispoziţiile art. 100 C. fam. şi ale prevederilor art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1954, precum şi ale dispoziţiilor art. 8 din Decretul nr. 31/1954.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi faptul că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu precizările aduse prin H.G .nr. 127/2002.
De asemenea, s-a reţinut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor – refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu – statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal tuturor cetăţenilor săi.
Sentinţa a fost recurată de pârâtă care, prin motivele de casare formulate în scris, a susţinut că intimata nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută la Turda şi nici nu a suferit persecuţii etnice.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susţinut că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, precum şi că aceasta, personal, nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind deci încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege.
Critica este nefondată.
Constituie fapt cert, necontestat în cauză, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului la care au fost constrânşi părinţii săi, ca efect al circumstanţelor istorice din perioada respectivă.
Cunoscând că statutul minorului este direct legat de cel al părinţilor săi şi că nu poate fi privit independent de acesta, raportat la condiţia sa de minor, în virtutea dispoziţiilor legale care guvernează materia, ca şi a raţiunilor de ordin umanitar, afectiv, de protecţie şi întreţinere, urmează că, în mod corect prima instanţă a apreciat că reclamanta se află în situaţia legală de a beneficia de măsurile reparatorii ale actului normativ evocat.
Minorul, mai ales la o vârstă atât de fragedă, nu poate fi considerat ca o entitate abstractă beneficiind de alegerea unui domiciliu propriu sau putând fi subiect direct al unor persecuţii etnice, a rezuma problema juridică din speţă la aceste coordonate demonstrând o abordare formală a termenilor legii, contrar finalităţii sale raţionale şi de echitabilă aplicare.
Hotărârea pronunţată în cauză se vădeşte temeinică şi legală, cu o motivare judicioasă, astfel încât motivele de recurs apar nefondate impunându-se respingerea lor şi menţinerea soluţiei date.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 81 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2270/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2272/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
