CSJ. Decizia nr. 2274/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2274/2003
Dosar nr. 669/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6616/2002 reclamanta L.G. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat anularea hotărârii nr. 5863/3 decembrie 2002 emisă de pârâtă şi să se dea o nouă hotărâre care să-i confere drepturile prevăzutte de OG. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât în calitate de persoană refugiată în sensul actelor normative menţionate este beneficiară.
Prin sentinţa nr. 85/22 ianuarie 2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5863/2002 şi a fost obligată pârâta să-i recunoască statutul de refugiat pe perioada 3 august 1942 – 6 martie 1945 – cu acordarea drepturilor cuvenite de la 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 3 august 1942 în Bucureşti unde părinţii săi erau refugiaţi situaţie de asemenea dovedită.
Dat fiind statutul părinţilor şi reclamanta s-a aflat în refugiu, dispoziţiile legale aplicabile în natură nu exclud persoanele născute în timpul refugiului, măsura fiind legală şi echitabilă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Deşi Legea nr. 189/2000 art. 1 şi HG nr. 127/2002 art. 1 şi 2, prevăd în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile conferite, instanţa de fond fără temei legal a admis acţiunea intimatei.
Pentru ca o persoană să dobândească statutul de refugiat este necesar să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, ori în speţă intimata s-a născut în timpul cât părinţii săi erau refugiaţi.
Intimata nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută în Bucureşti ce aparţine Statului român.
Nu era necesară o prevedere expresă a persoanelor născute în timpul refugiului atâta vreme cât categoriile beneficiare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.
Motivul de echitate nu poate fi adăugat la lege.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că sunt prevăzute expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de statutul de refugiat însă aşa cum în mod judicios a constatat instanţa de fond cei născuţi în perioada refugiului nu sunt excluşi printr-o dispoziţie legală.
Faptul că reclamanta nu a fost strămutată nefiind născută în momentul când s-au refugiat părinţii săi nu are relevanţă, atâta vreme cât de la momentul naşterii s-a aflat în refugiu împărtăşind soarta părinţilor săi.
Aşa cum bine a menţionat instanţa de fond nu se poate aplica un regim discriminatoriu celor născuţi în perioada refugiului, cetăţenii statului bucurându-se de drepturile egale în spiritul echităţii care constituie un principiu de bază pentru legislaţia română care corespunde şi legislaţiei internaţionale în materie la care România s-a aliniat.
Afirmaţia că intimata nu a suferit persecuţii etnice fiind născută în Bucureşti este neavenită, atâta vreme cât s-a născut în refugiu, deci nu în domiciliul părinţilor care din motive etnice au fost obligaţi să se refugieze în Bucureşti.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 85 din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2273/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2276/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
