CSJ. Decizia nr. 2276/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2276/2003
Dosar nr. 2341/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2002, A.M. a chemat în judecată U.A.R. şi Baroul de avocaţi Timiş, solicitând anularea deciziei nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de prima pârâtă şi a hotărârii din 16 octombrie 2001, adoptată de pârâtul secund, ca nelegale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor să procedeze conform dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, în sensul primirii sale în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 29 decembrie 2001 s-a pensionat pentru limită de vârstă, iar la 12 februarie 2001 a depus la Baroul de avocaţi Timiş o cerere prin care a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
După aproximativ 8 luni, pârâtul i-a răspuns, comunicându-i că cererea nu a fost avizată, deoarece reclamanta este pensionată pentru limită de vârstă şi la data de 3 octombrie 2001 a refuzat să se supună testului de verificare a cunoştinţelor.
La rândul ei, U.A.R., prin Decizia nr. 1282 din 14 decembrie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, deşi sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.
A precizat că anterior a îndeplinit funcţiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător şi consilier juridic, având o vechime în muncă de 32 ani, din care 30 de ani numai activitate juridică.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 206 din 25 iunie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune întrucât prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată prin Legea nr. 231/2001, stabilesc că poate fi primit în profesie, la cerere, cu scutire de examen, cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Condiţia respectivă nu a fost, însă, îndeplinită de reclamantă, care s-a pensionat pentru limită de vârstă, începând cu data de 29 decembrie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.M.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b), devenit prin republicare art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, care în realitate, cer să fi îndeplinit una din funcţiile enunţate şi nicidecum să fie încadrată ori angajată într-o astfel de funcţie.
Că prevederile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, invocate de pârâţi, nu-i sunt aplicabile şi oricum ele contravin atât Legii nr. 51/1995, cât şi Legii nr. 2/1991, care permite cumulul pensiei cu salariul.
Recursul este fondat.
Din înscrisurile anexate de reclamantă în sprijinul cererii de primire în avocatură, rezultă că aceasta s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de 29 decembrie 2000. Cererea a fost înregistrată la Baroul de avocaţi Timiş în ziua de 12 februarie 2001.
Reclamanta a îndeplinit anterior, timp de peste 30 de ani, funcţiile de jurisconsult, arbitru de stat, judecător şi consilier juridic, domiciliază în Timişoara, este cetăţean român şi nu se află în nici o situaţie de nedemnitate.
Prin urmare, sunt întrunite toate cerinţele art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, conform cărora la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Dispoziţiile statutare invocate de pârâţi -art. 28 alin. (9), nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece ele au intrat în vigoare abia la 31 mai 2001, adică după depunerea cererii de primire în avocatură, cu scutire de examen.
Aplicarea acestor norme unor raporturi juridice născute anterior intrării lor în vigoare, are semnificaţia unei retroactivări a legii, contravenind dispoziţiilor cu caracter de principiu înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Ţinând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa, în sensul admiterii acţiunii.
Pe cale de consecinţă vor fi anulate deciziile nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. şi Decizia nr. 8746 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.
În sfârşit, vor fi obligaţi pârâţii să primească pe reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 206 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei A.M. Anulează deciziile nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. şi Decizia nr. 1746 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.
Obligă pe pârâţi să primească pe reclamantă în profesia de avocat, fără examen.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2274/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2279/2003. Contencios. Anularea masurii de... → |
|---|
