ICCJ. Decizia nr. 239/2003. Contencios. Refuz acordare daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.239
Dosar nr.4758/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilordosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 septembrie 2003, reclamanta A.A. Munteni, judeţul Vaslui achemat în judecată Ministerul Agriculturii, Apelor Pădurilor şi Mediului solicitândobligareaacestuiasă revină asuprarefuzului administrativ de a verifica şi aproba sumele necesare pentru acordarea de despăgubiri pentru pagubele suferiteca urmare a fenomenului de secetă în anul agricol 2003; recunoaşterea dreptului de a fi despăgubit pentru daunele suferiteconcretizateîn producţia nerealizată la grâul de toamnă în valoare de 1.032.694.000 lei; obligareapârâtului dea efectua deîndată plata şi obligarea însolidar cu funcţionarii responsabili deacest refuz laplata de daune materiale înîntârzierea rezolvării cererii.
In motivareaacţiunii reclamantaa susţinut că în conformitatecu dispoziţiile Legii nr.381 din 13 iunie 2002privind acordarea de despăgubiri în caz decalamitate naturalăîn agricultură aîntocmit documentaţia necesară în vederea încasării daunelor provocate de seceta din vara anului 2003care i-acompromisrecolta de grâu detoamnă. Deşi asolicitat M.A.P.M.
în repetaterânduri să-şi onoreze obligaţia de platăîn conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 381/2002, acesta a refuzat.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Iaşi aadmis în parteacţiunea în sensul că a recunoscut dreptul reclamantei dea fi despăgubită pentru daunele cauzate desecetă şi a obligat M.A.A.P.M. la platasumei de 1.032.694.000 lei. Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul decerere privind obligarea la daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada calamităţii producţiei degrâu de toamnăşi aîntocmirii documentaţiei necesare de constatare şi evaluare potrivit dispoziţiilor Legii nr. 381/2002. Totodată s-a reţinutrefuzul nejustificatal MAAPM dea se conforma obligaţiei legale deplata a despăgubirilor.
Apreciind această hotărâre, ca fiind nelegală şi netemeinică, MAPM în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. (9) C. proc. civ. a declarat recurs, susţinândîn esenţă că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 381/2002 cât şi Ordinului nr.419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli se face numai dupăaprobarea hotărârii guvernului prin carezonarespectivă estedeclaratăcalamitată. Cum în cauzăo astfel de hotărâre nu a existat la momentulformulării acţiunii şi nici ulterior, la momentul pronunţării sentinţei, soluţia deobligare la plată estevădit nelegală.
Recursul este fondat.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului dea-i aproba şiplăti sumelecuvenitecu titlu dedespăgubire pentru daunele provocatedesecetă concretizată în contravaloarea producţiei degrâu de toamnă.
Curtea de Apel Iaşi a admisacţiunea şi a obligat pârâtul la plata despăgubirilorreţinândpur şi simplu dreptul reclamantei laîncasarea lor,faţă depaguba suferită ca urmare acalamitării producţiei degrâu.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 dinLegea nr. 381/2002, privindacordarea despăgubirilorîn caz de calamităţi naturale înagricultură, M.A.A.P.M – are obligaţia de a sesizaguvernul, careîn funcţie de calamităţile naturale, precum şi demărimea zonei afectate, declara stare de calamitate naturală prin hotărâre.
Adoptarea unei asemenea hotărâri reprezintă o condiţieesenţialăfără de care nu se poate face plata despăgubirilor prevăzutede Legea nr. 381/2002.
Cum în cauză s-a declarat stare decalamitate naturalăîn agricultură pentru cultura degrâu de toamnă – ce acuprins judeţul Vaslui, prin HG nr. 1458 din 11 decembrie 2003, ulterior formulării pretenţiilordecătre reclamantă şi pronunţării hotărârii Curţii de Apel Iaşi, în mod greşit s-a reţinut refuzulnejustificat al M.A.A.P.M. deaproba şiplăti despăgubirilesolicitate de reclamantă.
De altfel, nu numai că nu s-adoveditacest refuz, dar aşa cumrezultă din adresa D.A.D.R. Vaslui nr. 23/7 ianuarie 2004, nu s-a contestat nici un moment documentaţiadepusă de reclamantă privind evaluarea pagubelor, confirmându-se dreptul acesteia de a încasa despăgubirile dupăalocarea sumelor de la buget.
Astfel fiind,urmează a sereţine ca întemeiat recursul declarat de MAAPM şi pe cale deconsecinţăa se casa sentinţa Curţii de Apel Iaşi, şi pe fondrespinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şiMediului împotriva sentinţei civile nr.137/CA din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată dereclamanta A.A. Munteni, judeţul Vaslui, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi23 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 239/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2391/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
