CSJ. Decizia nr. 2434/2003. Contencios. Recurs nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2434/2003
Dosar nr. 86/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 decembrie 1997, reclamanţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Local al municipiului Deva şi Grupul Şcolar Transilvania au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, SC C. SA Deva, F.P.P. Banat - Crişana, F.P.S şi Asociaţia C. Programul acţiunilor salariaţilor, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, emis în favoarea SC C. SA pentru 2106 mp. teren intravilan; nulitatea absolută parţială a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu F.P.S. şi F.P.P. Banat Crişana, având ca obiect acţiunile aferente căminului de nefamilişti din Deva, înscris în C.F. nr. 735/1 cu nr. top 3398/1; rectificarea cărţii funciare în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC C. SA asupra căminului de nefamilişti şi terenului aferent, precum şi evacuarea necondiţionată a acesteia.
În motivarea cererii lor, reclamanţii au susţinut că terenul în litigiu face parte din suprafaţa de 3400 mp intravilan – proprietate tabulară a Statului român şi aflat în folosinţa Ministerului Educaţiei Naţionale. Pe acest teren au funcţionat numai aşezăminte şcolare, iar din 1987 pentru Liceul Auto, aflat sub patronatul Ministerului Transporturilor s-a construit un internat destinat cazării şi servirii mesei de către elevi.
Pe considerentul că acest internat a fost realizat din fondurile de investiţii ale fostei I.T.A. Deva, în mod abuziv, SC C. SA – înfiinţată în urma divizării I.T.A. - şi-a înscris construcţia în patrimoniul său, solicitând, apoi, în condiţiile HG nr. 834/1991 eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent.
În opinia reclamanţilor, certificatul astfel obţinut este lovit de nulitate, fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 HG nr. 834/1991, terenul solicitat făcând parte din domeniul public de interes local.
Prin încheierea nr. 1122 din 3 martie 1998, Curtea Supremă de Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1398/26 noiembrie 1999, secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti a respins acţiunea reţinând că la apariţia Legii nr. 15/1990, SC C. SA avea în administrare şi, respectiv, în patrimoniu Căminul de nefamilişti, conform autorizaţiei pentru executare lucrării nr. 217/5113 şi ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din lege a devenit de drept proprietară atât asupra construcţiei, cât şi asupra terenului aferent.
S-a mai reţinut că protocolul din 14 februarie 1991 invocat de reclamanţi drept dovadă a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu numai că nu este translativ de proprietate, dar nu este nici valabil, fiind încheiat cu o unitate, respectiv C.T.A., desfiinţată prin HG nr. 1264/1991.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Educaţiei Naţionale şi Consiliul Local al municipiului Deva.
Prin Decizia civilă nr. 271 din 18 mai 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile; a desfiinţat sentinţa nr. 1398/1999 şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la secţia de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC C. SA şi Ministerul Transporturilor, constatat nul şi, respectiv, anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 781/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Învestită cu soluţionarea pricinii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1388 din 18 octombrie 2001, a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992 şi ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, radierea din Cartea funciară a înscrierii dreptului de proprietate al SC C. SA, precum şi cel privind evacuarea necondiţionată a acesteia.
S-a reţinut că SC C. SA a avut în patrimoniu şi a administrat căminul de nefamilişti – asupra căruia în mod legal a dobândit dreptul de proprietate în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 şi în aceleaşi condiţii a obţinut şi terenul de 2106 mp, prin certificatul de atestare emis de Ministerul Transporturilor cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991, documentaţia întocmită în acest scop fiind avizată de Consiliul Judeţean Hunedoara.
În ce priveşte protocolul din 14 februarie 1991 invocat de reclamanţi drept dovadă a dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu a apreciat că nu este valabil, Centrala de Transport Auto cu care s-a încheiat fiind desfiinţată la data semnării protocolului.
Referitor la celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamanţilor, instanţa le-a apreciat ca fiind inadmisibile, întrucât reclamanţii nu au solicitat disjungerea sau declinarea lor.
Împotriva acestei sentinţei au declarat recurs Colegiul Tehnic Transilvania şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenţii au susţinut că eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002/1992 s-a făcut prin fraudă la lege, SC C. SA neavând nici un titlu – în anexa la documentaţia întocmită pentru obţinerea certificatului fiind menţionată drept titlu – autorizaţia de construcţii.
Mai mult, terenul în litigiu s-a dovedit a fi proprietatea tabulară a statului român, situaţie în care în conformitate cu dispoziţiile art. 3 HG nr. 834/1991, el nu putea face obiectul certificatului.
Criticând soluţia, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, recurenţii au susţinut că aceasta se află în contradicţie cu probele administrate şi din care a rezultat că SC C. nu a avut nici un moment în administrare căminul de nefamilişti, acesta fiind edificat pentru nevoile unităţii de învăţământ, respectiv Liceul Auto, devenit Grupul Şcolar Transilvania şi folosit ca atare.
Recursurile sunt fondate.
Suprafaţa de 2106 mp teren ce face obiectul Certificatului de atestare M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, eliberat de Ministerul Transporturilor în favoarea SC C. SA, face parte din totalul de 3325 mp, înscris în Cartea Funciară nr. 735 nr. top 3398, ca fiind proprietate de stat cu drept de folosinţă instituit în favoarea Ministerului Învăţământului, drept intabulat – după cum rezultă din extrasul de Carte Funciară depus la dosar.
Pe acest teren au funcţionat numai aşezăminte şcolare.
În 1987, pentru nevoile Liceului Auto, actual Grupul Şcolar Transilvania, patronat la vremea aceea de Ministerul Transporturilor s-a început construirea unui internat şi cantină pentru elevi, fondurile necesare fiind alocate de fosta I.T.A. Deva.
În 1990, această unitate s-a divizat în mai multe societăţi comerciale dintre care SC C. SA, care şi-a înscris internatul (cămin de nefamilişti) în patrimoniu ,solicitând în aceleaşi timp şi eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent.
Nu numai că înscrierea în patrimoniu s-a făcut abuziv aşa cum de altfel au reţinut şi organele de control ale Curţii de Conturi cu prilejul verificării unităţii, dar societatea comercială a invocat dreptul de administrare asupra acestui imobil fără a putea dovedi acest drept şi susţinând constant că protocolul din 14 februarie 1992 privind transmiterea întregii baze materiale a Grupului Şcolar Profesional Auto Deva, nu este valabil fiind semnat cu Centrala Auto de Transport – unitate desfiinţată prin HG nr. 1264/1990.
Ori, protocolul depus la dosar, are titulatura şi poartă ştampila M.L.P.A.T.- Subsecretariatul de Stat Transporturi şi nicidecum C.T.A., cum s-a susţinut.
Astfel fiind, greşit instanţa de fond a reţinut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 I.T.A. Deva ar fi avut în administrate operativă căminul.
De altfel, recepţia căminului s-a efectuat în octombrie 1990, în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 940/1990, în vigoare la acel moment şi când întregul patrimoniu al şcolilor tutelate de alte ministere a trecut la Ministerul Învăţământului.
Întocmind documentaţia necesară în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent căminului de nefamilişti, SC C. SA nu a respectat dispoziţiile HG nr. 834/1991 şi nu a depus documentele cerute de „Criteriile privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniului societăţii comerciale cu capital de stat" nr. 2665/1992 şi 1 C/311 din 28 februarie 1992 ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, M.L.P.A.T. şi Circulara nr. 85415/1993 a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv: titlul de proprietate asupra terenului, procesul verbal de vecinătate şi dovada înscrierii folosinţei actuale a clădirilor pe planşa 1 din documentaţie, situaţie confirmată de altfel şi de Consiliul Judeţean Hunedoara.
Mai mult, dând dovadă de rea credinţă în lipsa titlului de proprietate sau a oricărui alt act din care să rezulte că terenul solicitat se află în folosinţa sau administrarea sa, SC C. SA a depus autorizaţia de construcţie nr. 217/5113/1987 - document ce nu echivalează cu un titlu de proprietate.
Ori, din Cartea Funciară nr. 735 nr. top 3398, rezultă fără dubiu că terenul este proprietate de stat şi aparţine domeniului public de interes local, fiind dat în folosinţa Ministerului Învăţământului.
Astfel fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 3 din HG nr. 834/1991 potrivit cărora „prevederile art. 1 din HG nr. 834/1991 nu se aplică terenurilor care, în condiţiile legii, fac parte din domeniul public, precum şi terenurilor cărora le sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 746/1991" - terenul în litigiu nu putea face obiectul certificatului de atestare.
Eliberarea acestui act cu încălcarea dispoziţiilor imperative menţionate atrage nulitatea lui.
În consecinţă, se impune admiterea recursului declarat de Grupul Şcolar Transilvania şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, casarea sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi, pe fond, admiterea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992.
În ce priveşte celelalte capete de cerere şi anume, anularea contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu F.P.P. Banat Crişana şi F.P.S; rectificarea de carte funciară şi evacuarea necondiţionată a SC C. SA, urmează a se reţine că nu pot fi supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, părţile putând să-şi valorifice aceste pretenţii pe calea unei acţiuni la instanţa de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Colegiul Tehnic Transilvania Deva, judeţul Hunedoara, precum şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 1388 din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite parţial acţiunea formulată de Colegiul Tehnic Transilvania Deva, judeţul Hunedoara, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Local Deva, în sensul că anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 nr. 002 din 19 noiembrie 1992, emis de Ministerul Transporturilor în favoarea SC C. SA Deva.
Respinge ca inadmisibile capetele de cerere privind: anularea contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu F.P.S. şi F.P.P. Banat Crişana; rectificarea cărţii funciare C.F. nr. 735/1 nr. top 3398/1, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate pe numele SC C. SA, precum şi cel privind evacuarea necondiţionată a acesteia.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2433/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2435/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
