CSJ. Decizia nr. 2440/2003. Contencios. Recurs refuz acordare drepturi,conform Legii 189/2000.(îndreptarea erorii materiale). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2440/2003
Dosar nr. 675/2002
Şedinţa publică din 19 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 septembrie 2001, la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1715, reclamantul K.A. a contestat Decizia nr. 525 din 26 iunie 2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Bucureşti, prin care i s-a respins cererea de fi încadrat în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că respingerea cererii sale de către pârâtă este nefondată, întrucât a făcut dovada cu acte, că, minor fiind, împreună cu tatăl său (în prezent decedat) se încadrează în categoria persoanelor strămutate, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1610 din 27 noiembrie 2001, a respins acţiunea reclamantului K.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Bucureşti, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei s-a reţinută că persecuţiile suferite de tatăl reclamantului, care a fost internat în lagărul de la Teiş, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, dar reclamantul, în calitate de fiu, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul K.A., criticând-o pentru netemeinicie, susţinând, în esenţă, că solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în nume propriu, iar nu în calitate de fiu, întrucât minor fiind, la data eliberării tatălui său din lagăr, a fost strămutat împreună cu acesta, din localitatea de domiciliu Ploieşti, la Braşov, la data de 25 noiembrie 1941; ca urmare a aplicării Dispoziţiei Marelui Cartier General Secţia I nr. 58406 din 18 noiembrie 1941, stabilirea evreilor în oraşul Ploieşti era interzisă, astfel că şederea în oraşul Braşov a constituit domiciliu forţat, respectiv strămutare în altă localitate decât cea de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, persecuţie care durează pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinţei sale şi a bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea sa să accepte condiţiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
Prin actele depuse, recurentul a făcut dovada prezenţei sale, alături de tatăl său, în Braşov, în perioada noiembrie 1941 – august 1944, familia sa fiind în imposibilitate de a reveni la domiciliul din Ploieşti, din cauza persecuţiilor etnice, faţă de interdicţia dispusă prin Dispoziţia Marelui Cartier General – Secţia I nr. 58406/1941, de a avea domiciliu în regiunea petroliferă. Se reţin în acest sens, extrasul din recensământul populaţiei evreieşti din anul 1942, Decizia Primăriei Braşov nr. 20133/1943, autorizaţia Primăriei Braşov din 5 august 1944, adeverinţa nr. A 7 din 11 ianuarie 2001 a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, declaraţia martorei G.A.
În consecinţă, pentru motivele arătate, urmează a se admite recursul declarat de reclamant. Se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea, anulându-se Decizia nr. 525 din 26 iunie 2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Bucureşti. Se va obliga Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului K.A., drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de K.A. împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului K.A. Anulează Decizia nr. 525 din 26 iunie 2001 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti. Obligă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului-recurent drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 244/2003. Contencios. Anularea rezultatelor... | CSJ. Decizia nr. 2441/2003. Contencios. Act control financiar.... → |
|---|
