CSJ. Decizia nr. 246/2003. Contencios. Refuz eliberare autorizatie de comisionar vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 246/2003
Dosar nr. 1860/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1861, reclamanta SC C.V.A. SRL Alba Iulia a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, obligarea de a emite reautorizarea, ca şi comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal de Vămuire şi Control Interior Alba Iulia, iar în caz de refuz, obligarea la 10.000.000 lei, daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că deşi a prestat activitate de comisionar vamal în perioada 1990 – 2002, pârâta refuză nejustificat reautorizarea necesară continuării activităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 99, pronunţată la 8 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC C.V.A. SRL Alba Iulia, împotriva pârâtei Direcţia Regională a Vămilor Bucureşti şi în consecinţă, a obligat-o să elibereze autorizaţia de comisionar în vamă de pe lângă Biroul Vamal de Vămuire şi Control Interior Alba Iulia.
În caz de refuz a fost obligată pârâta la 10.000.000 lei, daune cominatorii, către reclamantă, pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii (8 aprilie 2002) şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilite.
S-a dispus obligarea pârâtei la 2.030.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că anterior datei de 19 noiembrie 2001, reclamanta a fost autorizată în calitate de comisionar în vamă şi că pârâta, prin organul său teritorial ,a constatat că aceasta a întrunit cerinţele impuse de art. 83 alin. (2) şi art. 102 din HG nr. 1114/2001.
S-a mai reţinut că legiuitorul nu a conferit caracter supletiv, actului normativ aplicabil, dimpotrivă a constatat că reclamanta întrunea condiţiile cu privire la volumul activităţii şi numărul de personal al biroului vamal, astfel că refuzul a fost apreciat ca nejustificat.
Tot în acest sens, instanţa a mai arătat că ar fi contrar principiilor protecţiei concurenţei şi a egalităţii în faţa legii, ca organul administrativ să aprecieze la liberul arbitru autorizarea unei societăţi şi refuzul autorizării pentru altele.
În ceea ce priveşte daunele cominatorii întemeiate pe dispoziţiile art. 1073-1075 şi 1084 C. civ., instanţa a apreciat că acestea îşi găsesc justificarea în cazul refuzului.
Împotriva sentinţei pronunţete de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acestuia.
În motivarea recursului s-a susţinut că normele instituite de art. 83 din HG nr. 1114/2001, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal şi art. 63 C. vam., nu sunt imperative, în sensul obligării organului vamal la emiterea autorizaţiei privind calitatea de comisionar din vamă, că numărul de societăţi autorizare în această calitate se stabileşte doar de Direcţia Generală a Vămilor, în funcţie de volumul de activitate şi de personalul acesteia.
Ori, dat fiind numărul redus de declaraţii vamale întocmite de intimată pe parcursul anului 2001, autoritatea vamală a apreciat că activitatea acesteia nu se justifică, în condiţiile impuse de normele legale menţionate.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Rezultă că refuzul autorizării intimatei, ca şi comisionar vamal, este nejustificat în contextul în care organele specializate ale recurentei au avizat favorabil cererea de reautorizare, iar intimata a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 82 şi 83 din HG nr.1 114/2001, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului vamal.
Raportul de verificare din 11 ianuarie 2002, al Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Cluj, certifică împrejurarea că intimata are inclus în obiectul de activitate, operaţiuni de comisionar în vamă, că deţine spaţiu de depozitare, echipamente necesare descărcării, are asigurat spaţiu de birou şi birotică, este dotată cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, precum şi un volum de activitate.
Legat de acest ultim aspect, a rezultat că la Vama Alba Iulia, din anul 2001 au funcţionat 5 societăţi comisionari vamali, că faţă de volumul de activitate, intimata se clasează pe locul 3 şi că în afara acesteia au fost autorizate toate celelalte societăţi.
În atare împrejurare, în care criticile după care Direcţia Generală a Vămilor selectează firmele, au fost îndeplinite de către intimată, apare cert că refuzul autorizării vatămă dreptul recunoscut de lege, celui care le îndeplineşte, respectiv HG nr. 1114/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 99 din 8 mai 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta Direcţia Generală a Vămilor, la 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată către SC C.V.A. SRL Alba Iulia.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2457/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2462/2003. Contencios. Anularea certificatului... → |
|---|
