CSJ. Decizia nr. 2485/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2485/2003
Dosar nr. 856/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 decembrie 1998, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Caraş-Severin (a cărei calitate procesuală a fost preluată de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin), anularea răspunsului ce i s-a comunicat la cererea sa înregistrată la nr. 33873 din 20 august 1998 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în temeiul Decretului-lege nr. 118/1999, de recunoaştere a drepturilor ce i se cuvin conform art. 3 alin. (1) din actul normativ indicat, întrucât a fost persecutat politic şi strămutat.
Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 169 din 10 martie 1999, a respins acţiunea, cu motivarea că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat, dedusă din existenţa sentinţei civile nr. 41 din 8 martie 1994 a Tribunalului Caraş-Severin, prin care s-a respins contestaţia aceleiaşi persoane, vizând acordarea drepturilor pretinse pentru perioada în care a fost persecutat politic, precum şi pentru perioada cât a fost strămutat.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamant, recursul fiind admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 118 din 30 septembrie 1999, pe motiv că tribunalul a pronunţat hotărârea cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe.
Ca urmare, prin aceiaşi decizie, cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina, această din urmă instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 338 din 14 decembrie 1999, prin care a respins acţiunea, reţinând că excepţia autorităţii de lucru judecat are aplicaţie în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând că nu operează autoritatea de lucru judecat.
Recursul a fost admis prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, nr. 1306 din 2 aprilie 2001, sentinţa fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă, pe considerentul că nu a fost întrunită condiţia triplei identităţi şi pentru a nu fi privată partea de accesul la controlul instanţei de judecată cu privire la neacordarea de către autoritatea administrativă a unui drept cuvenit.
În fond după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 7 din 21 ianuarie 2003, a admis acţiunea, a anulat adresa nr. 33873 din 20 august 1998 emisă de fosta Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Caraş-Severin şi a obligat pârâta să emită o decizie prin care să-i acorde reclamantului indemnizaţia prevăzută de art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioadele cuprinse între 1 mai 1948 – 6 august 1951 şi 30 octombrie 1957 – 25 septembrie 1961, când acesta a fost strămutat, conform art. 1 lit. e) din acelaşi act normativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă că în cele două perioade, din motive politice, reclamantul cu părinţii săi au fost obligaţi de autorităţile comuniste să se mute în alte localităţi decât cea de domiciliu, ceea ce întruneşte cerinţele legale pentru a beneficia de reparaţiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Sentinţa a fost recurată, în termen legal, de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin.
În motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a apreciat eronat situaţia de fapt dedusă judecăţii, fără fundament legal, în realitate nefiind vorba despre persecuţii politice pe care să le fi suferit intimatul-reclamant, mutările sale fiind, dimpotrivă, concretizarea unor promovări în funcţii.
În ceea ce priveşte persecuţiile politice, s-a administrat numai proba testimonială, constând în declaraţia unui singur martor, neconcludentă, care nu a fost susţinută de nici o altă dovadă.
Totodată, a arătat că instanţa a reţinut greşit neîndeplinirea condiţiei de triplă identitate pentru că obiectul acţiunii nu ar fi fost acelaşi, deoarece, în fapt, în toate cererile sale, intimatul-reclamant a solicitat acelaşi lucru.
Deşi acest din urmă motiv de recurs este neîntemeiat, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, pronunţându-se în mod irevocabil asupra acestei excepţii, recursul se va admite în considerarea celor expuse în continuare.
Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, reiese că pentru a beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, era necesar ca intimatul-reclamant să fi făcut dovada clară a suportării unor persecuţii din motive politice care să fi determinat mutarea sa şi a familiei sale în altă localitate decât cea de domiciliu.
Chiar dacă, din înscrisurile depuse, reiese că acesta a fost mutat succesiv în diverse localităţi, nu s-au administrat dovezi concludente privind persecuţiile politice, declaraţia martorului A.P. fiind insuficientă sub acest aspect.
Prin urmare, se va admite recursul, în temeiul art. 312 teza a II-a şi art. 313 C. proc. civ., se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, în vederea completării probatoriului pe aspectul persecuţiilor politice suferite, instanţei competente.
Având în vedere calitatea pârâtei care este autoritate locală, nu centrală şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c), coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi cu domiciliul reclamantului, pricina va fi trimisă Tribunalului Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 7 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2481/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 2486/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
