CSJ. Decizia nr. 248/2003. Contencios. Refuz plata suma reprezentând impozit retinut ilegal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 248/2003
Dosar nr. 1870/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.V., în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 45.463.540 lei, reprezentând impozit reţinut ilegal la ajutorul bănesc, acordat în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă cu drept de pensie şi obligarea la plata dobânzii aferente pentru perioada mai 2000 - ianuarie 2001, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Clu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 119 din 4 aprilie 2002, a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138/1998, caracterul neimpozabil al impozitului a fost implicit anulat prin dispoziţiile OG nr. 73/1999, astfel încât, în mod corect s-a reţinut impozitul datorat, în raport cu suma brută ce s-a cuvenit reclamantului.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, B.V. a declarat recurs, susţinând că soluţia ce se impunea a fi dată. era de admitere a acţiunii, el beneficiind de scutirea de impozit prevăzută de Legea nr. 138/1998, astfel că pârâtele urmează a fi obligate să-i restituie 78.463.540 lei, impozit nedatorat, cu dobânzile legale şi cheltuielile de judecată.
Instanţa a pus în discuţie, neconcordanţa între soluţia pronunţată pe fond şi concluziile pe care părţile le-au pus cu ocazia soluţionării cauzei, care au fost pe excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat.
Din practicaua hotărârii nr. 119 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, rezultă că instanţa a pus în discuţia părţilor, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.,5 din Legea nr. 29/1990 şi că părţile au pus concluzii pe acest aspect, cauza rămânând în pronunţare.
Din dispozitivul hotărârii rezultă, însă, că soluţia s-a dat pe fondul cauzei, astfel părţile nu au avut posibilitatea să se apere.
În situaţia dată, se impune admiterea recursului în baza art. 33 C. proc. civ. şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru ca părţile să-şi administreze probe şi să-şi facă apărări, instanţa renunţând la excepţia invocată, care nu a mai fost analizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V., împotriva sentinţei civile nr. 119 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2478/2003. Contencios. Anulare în parte... | ICCJ. Decizia nr. 248/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
