CSJ. Decizia nr. 2481/2003. Contencios. La încheierea de suspendare a executarii deciziei M.F.si proces-verbal D.R.V.I. Brasov. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2481/2003
Dosar nr. 2676/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2002, reclamanta SC P. SRL, Şelimbăr, a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, suspendarea executării deciziei nr. 320 din 22 mai 2002 emisă de primul pârât şi a procesului-verbal de control nr. 3946 din 13 martie 2002, întocmit de a doua pârâtă.
În motivarea cererii sale, petenta a arătat că a contestat la instanţa de contencios administrativ actele administrative indicate, dar că împotriva sa s-a început procedura executării silite pentru creanţele bugetare stabilite de pârâţi prin aceste acte, ceea ce îi creează o pagubă iminentă prin perturbarea activităţii firmei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi prin încheierea civilă nr. 164/CA din 27 septembrie 2002, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei şi procesului-verbal de control menţionate.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov.
Motivându-şi recursul, recurenta a susţinut că a fost eronat citată, respectiv pe 26 septembrie 2002 pentru termenul de la 25 septembrie 2002, fără înscrisurile doveditoare anexe, cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Pe cale de excepţie, recurenta a învederat prematuritatea cererii, apreciind că dreptul de a exercita contestaţie la executare silită nu s-a născut încă, intimata-reclamantă neprobând existenţa vreunui act de executare, acţiunea fiind sub acest aspect, inadmisibilă.
Criticile sunt neîntemeiate.
La termenul din 25 septembrie 2002 - pentru când recurenta susţine că a fost eronat citată - instanţa a reţinut în încheiere că procedura de citare a pârâţilor nu a fost legal îndeplinită, întrucât nu au fost restituite la dosar dovezile de comunicare a citaţiilor.
Nu poate fi vorba despre nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pentru termenul când s-a judecat cererea, aşa cum rezultă din practicaua încheierii recurate şi din delegaţia de reprezentare, nu se poate vorbi despre nici un viciu de citare a părţilor, toate părţile fiind prezente prin reprezentanţi, pârâta Direcţia Regională VamaIă Interjudeţeană Braşov, prin consilierul juridic S.E.
Nu se poate susţine nici că nu s-ar fi respectat principiul contradictorialităţii ori cel al dreptului la apărare, întrucât reprezentanţii pârâţilor nu au formulat nici un fel de cerere, oral sau în scris, de comunicare a vreunor înscrisuri care nu le-au fost transmise şi au pus concluzii pe fondul cererii fără a solicita vreo amânare a judecăţii.
Nici critica privitoare la prematuritatea cererii şi inadmisibilităţii ei nu se verifică. Trebuie avut în vedere că temeiul de drept al acţiunii introductive îl constituie dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, cererea de suspendare a executării nefiind formulată în cadrul unei contestaţii la executare (care era şi de competenţa altei instanţe).
Întrucât condiţia prevăzută de textul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind existenţa unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect legalitatea actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, a fost îndeplinită, în raport cu obiectul acţiunii şi cadrul legal stabilit de reclamantă, excepţiile nu sunt fondate.
Faţă de toate cele expuse, Curtea constată că soluţia pronunţată în primă instanţă este legală şi temeinică, neexistând temeiuri de casare a acesteia, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, împotriva încheierii nr.164/CA din 27 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2485/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
