CSJ. Decizia nr. 251/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 251/2003
Dosar nr. 1914/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 4 mai 2002, reclamantul O.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 811 din 11 aprilie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Reclamantul a susţinut că prin hotărârea atacată, i-a fost respinsă cererea formulată, întrucât la data strămutării părinţilor nu era născut şi în consecinţă, nu avea domiciliul de unde să fie strămutat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 315/CA/P din 27 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Casa Jdeţeană de Pensii Satu Mare care a susţinut că cererea petentului a fost respinsă, întrucât acesta nu s-a născut în localitatea unde părinţii se refugiaseră, fiind prigoniţi din motive etnice, în conformitate cu Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care la pct. 1.5 menţionează că „nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor".
Instanţa de fond în mod nelegal nu a ţinut seama de aceste precizări şi a dat o soluţie greşită, întrucât nici în OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare ale acesteia prin Legea nr. 189/2000 şi respectiv, Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea atacată încalcă un drept prevăzut de Legea nr. 189/2000, în favoarea reclamantului.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ, cei care au fost strămutaţi pentru motive etnice în perioada prevăzută la art. 1.
Prin HG nr. 127/2002, dată în aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat o include şi aceea de refugiat.
Situaţia de refugiat este un statut al persoanei, care se acordă de către statul primitor şi care nu conferă refugiatului, nici cetăţenia şi nici domiciliul statului respectiv.
Refugiatul rămâne cu domiciliul şi cetăţenia statului de unde a refugiat, pe care l-a avut la data refugierii, dobândind doar un drept de şedere legală şi temporară pe teritoriul statului care îi acordă statutul de refugiat.
În consecinţă, copii născuţi în refugiu dobândesc statutul juridic al părinţilor şi anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul şi cetăţenia părinţilor din statul de origine,cu drept de şedere legală şi temporată în statul primitor.
Astfel, reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinţilor prin naştere, astfel că Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu pot contraveni dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 315/CA/P din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 251/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
