CSJ. Decizia nr. 2522/2003. Contencios. Anulare adresa si certificat I.S.T.P.N.-Brasov. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2522/2003
Dosar nr. 1504/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Inspectoratul Teritorial pentru Persoane cu handicap Braşov şi Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Bucureşti, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea adresei nr. 2402/2002 emisă de Comisia de Expertize, precum şi a certificatului nr. 1564/2001 emis de Inspectoratul Braşov, privind încadrarea în gradul III de invaliditate şi recalcularea retroactiv a tuturor drepturilor cuvenite, conform legislaţiei în vigoare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că organele de specialitate au schimbat, în mod nelegal, prin actele abrogate, gradul de invaliditate din gradul II în gradul III, deşi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti stabilise, iniţial, prin actul nr. DB 7169 din 5 decembrie 1997, că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate. Reclamantul precizează în acţiune că în acest fel a fost privat de acordarea unei pensii pentru limită de vârstă, care ar fi avut o valoare mai mare, raportată la gradul de invaliditate.
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa civilă nr. 5/2002, a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus anularea adresei nr. 2402 din 2 octombrie 2002, a Comisiei Superioare de Expertiză a Persoanelor cu Handicap şi a certificatului nr. 1564 din 28 martie 2001 al Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap şi a constatat că reclamantul prezintă afecţiuni încadrabile în gradul II de invaliditate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit criteriilor cuprinse în anexa I a Ordinului nr. 726/2002 privind stabilirea gradului de handicap la adulţi, afecţiunile corespunzătoare diagnosticului clinic al reclamantului, corespund gradului II de invaliditate şi că această concluzie corespunde şi încadrărilor medicale anterioare.
Cât priveşte recalcularea pensiei, instanţa de fond a reţinut că în raport de limitele învestirii, nu poate dispune asupra modificării deciziei de pensionare şi că nu se poate substitui organelor administrative, în emiterea unui nou certificat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi reclamantul S.Ş.
I. În motivarea recursului declarat, pârâtul-recurent, Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Braşov a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că diagnosticul reclamantului la data efectuării investigaţiilor în vederea stabilirii gradului de handicap, respectiv în anul 2001, ar fi acela de „dezarticulaţie coxofemurală" şi că actul emis în anul 1997 de Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, nu este relevant.
II. În recursul declarat de pârâta-recurentă, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap s-a susţinut că diagnosticul reclamantului, respectiv sechele post-traumatice, fractură de femur, a fost şi este încadrabil cel mult în gradul III de invaliditate şi oricum, după traumatismul suferit, intimatul a lucrat timp de 25 de ani.
III. Motivându-şi recursul, intimatul-reclamant S.Ş. a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să-i recalculeze pensia retroactiv şi că tot astfel trebuia să dispună emiterea unui nou certificat.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin adresa nr. DB 7169 din 5 decembrie 1997, Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, face cunoscut Oficiului de Expertiză Medicală Braşov că diagnosticul clinic al intimatului-reclamant de „coxartroză dreaptă secundară după fractură veche, col femural operat", corespunde diagnosticului funcţional de deficienţă globală medie accentuată, Decizia de încadrare în gradul II de invaliditate din 22 aprilie 1997, respectând criteriile de diagnostic clinic şi funcţional şi al capacităţii de muncă.
Ulterior emiterii acestei adrese, la 28 martie 2001, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Braşov, emite certificatul nr. 1564 din 28 martie 2001 prin care în baza aceluiaşi diagnostic, intimatul-reclamant este încadrat la gradul III de invaliditate.
Această încadrare este menţinută de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap prin adresa nr. 2402 din 2 octombrie 2002.
Cu toate acestea, acelaşi organ administrativ, respectiv Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Braşov, emite la 5 iunie 2002, certificatul nr. 2152 din 5 iunie 2002 (deci, ulterior certificatului contestat nr. 1564 din 28 aprilie 2001), prin care se constată că intimatul-reclamant se încadrează în gradul II de invaliditate.
Este evident că faţă de contradicţiile existente între actele emise cu privire la acelaşi diagnostic clinic şi funcţional se impune suplimentarea materialului probator administrat, eventual efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească cu certitudine diagnosticul intimatului şi în raport de aceasta, gradul de invaliditate în care se încadrează, avându-se în vedere şi criteriile medico-sociale din Ordinul nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie a acestora.
Numai după administrarea unor probe pertinente şi pe deplin concludente, instanţa se va putea pronunţa asupra legalităţii celor două acte administrative contestate, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., recursurile vor fi admise şi cauza trimisă spre rejudecare în vederea suplimentării materialului probator, în sensul celor arătate.
Cât priveşte recursul recurentului-reclamant S.Ş., cu ocazia rejudecării, în raport de soluţia ce se va pronunţa, de limitele învestirii, instanţa de rejudecare va analiza şi motivele invocate de acesta, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Braşov, de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, precum şi de S.Ş., împotriva sentinţei nr. 5/F din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2525/2003. Contencios → |
|---|
