CSJ. Decizia nr. 2526/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2526/2003
Dosar nr. 2546/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 74/F, pronunţată la data de 2 august 2002 în dosarul nr.620/F/CA/2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC C. SA Braşov, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Braşov şi a anulat pct .2 din Decizia nr. 312 din 16 mai 2002, emisă de ministerul pârât şi a dispoziţiilor corespunzătoare din procesul-verbal nr. 7328 din 31 octombrie 2001, încheiat de al doilea pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că prin Decizia nr. 312 din 16 mai 2002 – pct. 2, Ministerul Finanţelor Publice a menţinut procesul-verbal prin care secţia Braşov a Gărzii Financiare stabilise în sarcina societăţii comerciale reclamante, obligaţii bugetare de 260.547.907 lei impozit pe profit şi 73.865.331 lei majorări aferente de întârziere, pentru că a înregistrat pe anul 2000, ca şi cheltuieli deductibile, suma de 1.042.191.629 lei reprezentând majorările de întârziere aferente contribuţiilor pentru asigurări sociale, ce fuseseră scutite la plată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Admiţând acţiunea şi anulând actele administrative atacate, cu consecinţa exonerării de plata obligaţiilor bugetare stabilite şi menţinute de organele fiscale, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că societatea comercială a evidenţiat suma de 1.042.191.629 lei în conturile indicate, în Decizia de îndrumare nr. 7/2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov şi, pe de altă parte, că suma respectivă a fost dedusă, în mod legal, din venituri la stabilirea bazei de impozitare.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri Garda Financiară, secţia Braşov şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat, în mod greşit, prevederile legale în materie, majorările de întârziere pentru care societatea comercială a obţinut scutire la plată, nefiind cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.
Recursurile sunt întemeiate.
Problema pusă de cauza de faţă este aceea dacă majorările de întârziere scutite de plată sunt sau nu cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.
Este necontestat că în privinţa sumei de 1.042.191.629 lei reprezentând majorări de întârziere aferente C.A.S., societatea comercială intimată a obţinut de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale scutirea la plată, iar în luna decembrie 2000 aceasta a trecut suma respectivă la capitolul cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil.
Prevederile art. 4 alin. (4) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată prin OUG nr. 217/1999, la cheltuielile deductibile nu enumeră cheltuielile cu majorările de întârziere.
Deci, dacă nu sunt deductibile cheltuielile cu majorările de întârziere, cu atât mai puţin temei s-ar putea susţine că ar fi deductibile cheltuieli care nici nu au fost făcute: majorările de întârziere pentru care s-a obţinut scutirea la plată.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 4 alin. (5) lit. d) din aceeaşi ordonanţă, reprezintă venituri neimpozabile, între altele şi rambursările de cheltuieli nedeductibile, dar acest text nu este aplicabil în cauză, cum pretinde intimata prin întâmpinare, întrucât scutirea la plată şi rambursarea de cheltuieli sunt două operaţiuni financiar-fiscale distincte.
Oricum, în cauză nu a fost vorba de o rambursare, pentru că intimata nu a efectuat acele cheltuieli, ea fiind scutită de plata majorărilor respective de întârziere.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale în materie, pronunţând o soluţie nelegală şi netemeinică, ce va fi casată, iar, pe fond, acţiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov şi de Garda Financiară, secţia Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 74/F din 2 august 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2525/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2528/2003. Contencios. Refuz restituire suma... → |
|---|
