CSJ. Decizia nr. 2525/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2525/2003
Dosar nr. 2671/2001
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 1995, reclamanta B.M. a chemat în judecată Comisia Locală Pucioasa, de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi pe primarul oraşului, în calitate de preşedinte al acestei comisii, solicitând obligarea acestora la punerea sa în posesie pentru suprafaţa de 10 ha teren, situat în oraşul Pucioasa, reconstituită conform sentinţei civile nr. 866 din 26 ianuarie 1995, a Judecătoriei Târgovişte.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1059 din 2 noiembrie 1996, a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârât s-o pună în posesie pe reclamantă pentru suprafaţa de 32.221 mp teren, din care 10.000 mp vegetaţie forestieră, urmând ca pentru diferenţa de 67.798 mp să primească acţiuni de la SC P. Pucioasa SA.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 740 din 17 septembrie 1997, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 754 din 12 septembrie 2000, a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta, conform raportului de expertiză întocmit de ing. D.R., pentru terenurile din străzile Fructelor, Liliacului şi Nufărului în suprafaţa de 4614 mp, situate în zona centrală a oraşului Pucioasa şi deţinute cu acte autentice de alte persoane, pe care au fost edificate construcţii, să-i acorde aceeaşi suprafaţă pe alte amplasamente din oraş.
Pentru terenurile din pct. Pe platou, prelungirea Liliacului – Fructelor, Aluniş şi Pătrana, libere, s-a stabilit reclamantei să fie pusă în posesie, iar pentru cele ocupate cu acte autentice de alte persoane, fie să i se acorde suprafeţe similare, fie să fie despăgubită conform raportului de expertiză (cu 2,8 dolari SUA/mp).
Pentru terenurile din pct. Râpă s-a stabilit valoarea de despăgubire la 1,79 dolari SUA/mp, iar pe terenurile ocupate de SC P. Pucioasa care sunt libere, să fie pusă în posesia reclamantei.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin Decizia nr. 49 din 1 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti secţia de contencios administrativ şi comercială, pentru nemotivarea recursului.
Împotriva sentinţei civile nr. 754 din 12 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 49/2001, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, la data de 3 iulie 2001, a declarat recurs în anulare, susţinând că hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii.
În motivarea recursului în anulare, se arată că deşi instanţa reţine că pentru mare parte din teren există o imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe vechile amplasamente, obligă totuşi pârâta la echivalentul în bani al acestor terenuri, procedură nelegală potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
În ce priveşte terenurile situate pe raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în acţiuni şi nu cum a dispus instanţa, pe terenurile care a apreciat că sunt libere.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr.1/05.01.1998), terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperativelor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţii de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.
În alin. (2) se precizează că foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan în imediata vecinătate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) art. 30 al Legii nr. 18/1991, pentru terenurile situate în perimetrul I.A.S. - urilor sau fostelor I.A.S. - uri reorganizate în societăţi comerciale pe acţiuni, foştii proprietari pot opta pentru acţiuni la aceste societăţi. În cazul în care nu optează pentru a deveni acţionari, li se va stabili dreptul de proprietate potrivit art. 14 şi 15 din lege, din terenurile ce nu au fost aduse în asociaţie.
În speţă, reclamantei B.M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10 ha teren situate atât în intravilanul oraşului Pucioasa, cât şi în extravilanul acestei localităţi. Conform raportului de expertiză tehnică, întocmit de ing. D.R., terenul intravilan este deţinut în prezent de alte persoane, cu acte autentice, având edificate construcţii şi anexe gospodăreşti, iar o altă parte din teren se află în perimetrul fostului I.A.S. Pucioasa, reorganizat în SC P. Pucioasa, care deţine titlu de proprietate potrivit HG nr. 834/1991.
Instanţa, deşi reţine că pentru mare parte din teren există o imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe vechile amplasamente, obligă, totuşi, pârâta la plata în echivalent bănesc a acestor terenuri.
Soluţia este nelegală, întrucât procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede posibilitatea despăgubirii foştilor proprietari prin echivalent bănesc, ci doar cu terenuri în compensare, pe alte amplasamente.
În ceea ce priveşte terenurile situate pe raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate se face în acţiuni şi nu cum a dispus instanţa, pe terenurile care a apreciat că sunt libere.
Reconstituirea se poate face în natură, dar nu cu terenuri din cele aparţinând societăţilor comerciale constituite, ci cu terenuri rămase în patrimoniul comunei.
Instanţa a fost lipsită de rol activ, nu s-a preocupat de stabilirea situaţiei actuale a fiecărei parcele de teren şi de natura titlurilor deţinătorilor actuali ai terenurilor.
Întrucât instanţa a stabilit o altă modalitate de punere în posesie, prin echivalent bănesc şi respectiv, prin atribuirea unor terenuri pe amplasamente care, potrivit dispoziţiilor legale în materie nu pot fi restituite în natură foştilor proprietari, hotărârea este nelegală.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., coroborate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991 şi art. 725 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei competente, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în vederea stabilirii modalităţilor legale de punere în posesie a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 754 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Judecătoriei Pucioasa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2522/2003. Contencios. Anulare adresa si... | CSJ. Decizia nr. 2525/2003. Contencios → |
|---|
