CSJ. Decizia nr. 2529/2003. Contencios. Recurs anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2529/2003
Dosar nr. 769/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 august 2000, Colegiul Medicilor Bacău a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, anularea actului administrativ emis sub nr. VIII/d/3393 din 4 mai 2000, prin care au fost aprobate rezervările de posturi pentru dr. C.D. şi V.M.E.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că rezervarea s-a propus în condiţiile în care doctoriţele C.D. şi V.M.E. nu au avut anterior post la Spitalul Judeţean Bacău, ceea ce atrage nelegalitatea acestora.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 131 din 12 noiembrie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat actul administrativ atacat.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs Ministerul Sănătăţii şi Familiei, V.M.E. şi C.D., criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său, Ministerul Sănătăţii susţine că instanţa a făcut o interpretare greşită a legii, în reţinerea calităţii procesuale active a Colegiului Medicilor şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 23 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 366/1998.
V.M.E. critică soluţia primei instanţe, arătând că, deşi a fost sesizată cu 4 excepţii, a omis să se pronunţe cu privire la competenţa materială şi teritorială a Curţii de Apel Bacău. Pe fondul cauzei, soluţia este netemeinică întrucât acţiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată şi lipsită de interes legitim.
C.D. adaugă că reclamantul nu a făcut dovada vătămării unui drept al său, recunoscut de lege şi nici a interesului general care ar fi fost încălcat.
Recursurile pârâţilor sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Temeiul de drept invocat, în cauză, pentru rezervarea celor două posturi este art. 49 din Ordinul nr. 366/1998.
Ordinul nr. 366/1998 a fost emis în temeiul Legii nr. 30/1990, a Legii nr. 74/1995, a Legii nr. 81/1997 şi a celorlalte dispoziţii legale în vigoare, referitoare la angajări, avansare, transferare şi detaşare. Legea nr. 74/1995 se referă la exercitarea profesiei de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România.
La data rezervării posturilor era şi este în vigoare HG nr. 524/1991.
Potrivit art. 1 alin. (2) din HG nr. 524/1991, medicii şi farmaciştii aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), care ocupă funcţii eligibile sau alte funcţii „îşi păstrează pe toată perioada respectivă, postul avut în reţeaua sanitară".
În consecinţă, Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 366/1998 nu poate cuprinde prevederi contrar HG nr. 524/1991 şi ca atare, nu poate fi interpretat, în sensul că rezervarea s-ar putea referi la orice posturi, indiferent că acestea fuseseră sau nu deţinute anterior.
Că este aşa, rezultă şi din actualele prevederi ale Ordinului nr. 698/2001 care, pentru a înlătura interpretările eronate ce s-au dat noţiunii de rezervare, e prevăzut expres în art. 36, că postul se rezervă „în unitatea în care au fost încadraţi anterior ocupării acestor funcţii".
Cu privire la critica privind lipsa calităţii procesuale active a Colegiului Medicilor, potrivit art. 1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Colegiului Medicilor din România, acesta are ca principal obiect de activitate, apărarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de medic, aplicarea legilor şi regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiei.
Potrivit art. 83 lit. d) din acest document, stipulează că printre atribuţiile consiliilor locale este şi aceea de a apăra şi a reprezenta interesele profesionale ale membrilor lor, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor autorităţi publice.
În conformitate cu art. 7 din Regulament, Colegiul Medicilor din România îşi exercită atributele de autoritate publică şi profesională în domeniul profesional, jurisdicţii profesionale şi litigii economic–social şi administrativ–organizatorice.
În baza art. 18 alin. (2) din Regulament, Colegiile judeţene au de la data alegerii organului de conducere şi înregistrării la administraţia financiară, personalitate juridică.
Autorii de procedură civilă sunt de acord că o condiţie de admisibilitate a acţiunii este calitatea procesuală, adică justificarea titlului în termen, căruia reclamantul formulează cererea de chemare în judecată. De asemenea, se consideră că pentru ca o acţiune să fie admisibilă, este necesar ca partea să justifice valorificarea unui interes litigios.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, consecinţa fiind ca aceste condiţii comune de admisibilitate sunt aplicabile şi acţiunilor în contencios administrativ.
În doctrina dreptului procesual civil se susţine că interesul trebuie să fie personal şi direct.
Aceste cerinţe exprimate în doctrină, însă, nu-şi găsesc expresia în realitatea legislativă a ţării noastre, în întregul ei.
Sunt unele legi care atribuie legitimarea procesuală activă altor persoane sau organe decât cele cărora acţiunea le aduce un folos material şi moral.
Astfel, potrivit art. 45 C. proc. civ. procurorul poate introduce acţiuni în justiţie în interesul altor persoane, în vederea ocrotirii unor valori sociale. Potrivit art. 81 C. fam., autoritatea tutelară, instituţiile de ocrotire, organele competente ale administraţiei de stat şi părinţii fireşti ai copilului, pot cere desfacerea adopţiei, soluţionarea litigiilor privitoare la executarea contractelor de cesiune este de competenţa instanţelor de drept comun, sesizate fie de concesionar, care urmăreşte un profit personal, fie de autoritatea concedentă, care urmăreşte un interes general; art. 57 al Legii nr. 199/1996 prevede că anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă se face de instanţă, la cererea persoanei interesate, a autorităţii administraţiei publice locale, a consiliului acesteia sau a parchetului. Potrivit OG nr. 21/1992 (art. 38), Asociaţiile pentru Protecţia Consumatorilor au dreptul de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime membrilor lor etc.
În situaţia sindicatelor, al asociaţiilor profesionale, acestea acţionează fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci a unor drepturi ale membrilor săi.
În consecinţă, grupul are calitate procesuală activă, deoarece interesul este colectiv.
Potrivit art. 13 lit. b) şi i) din Legea nr. 74/1995, Colegiul Medicilor asigură aplicarea legilor şi regulamentelor, organizează şi reglementează exerciţiul profesiei de medic şi asigură calitatea actului medical.
În virtutea acestor atribuţii, interesul apare şi în legătură cu angajarea medicului, art. 1 din Legea nr. 30/1990 impunând în mod expres că angajarea se face numai prin concurs.
Exerciţiul profesiei de medic începe cu angajarea, ori în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la rezervarea postului, ne aflăm în prezenţa unei veritabile angajări.
În consecinţă, interesul general este lezat în această situaţie, întrucât ceilalţi medici nu pot participa la concurs pentru ocuparea unui post în spital, în condiţiile în care astfel de posturi sunt indisponibilizate prin încadrări nelegale.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursurile declarate de pârâte vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, de V.M.E. şi de C.D., împotriva sentinţei civile nr. 131 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2528/2003. Contencios. Refuz restituire suma... | CSJ. Decizia nr. 253/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
