CSJ. Decizia nr. 2556/2003. Contencios.. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2556/2003
Dosar nr. 615/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C.G. SA Constanţa a solicitat anularea deciziei nr. 1092 din 19 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal din 23 aprilie 2001, încheiat de inspectori de specialitate din cadrul Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Constanţa, pentru sumele de 166.386.556 lei, reprezentând impozit pe profit şi 828.215.308 lei majorări de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că şi-a început activitatea ca producător de pâine, la 1 ianuarie 1995, dar, în mod eronat, organele de control au reţinut că activitatea a început la 25 august 1994; totodată, au reţinut că perioada de scutire de plată a impozitului pe profit este de 2 ani, de la data începerii activităţii, nu de 5 ani, aşa cum este prevăzut în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 35/1991.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 256 din 20 decembrie 2001, a admis acţiunea reclamantei şi a desfiinţat Decizia şi procesul-verbal, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia că datorează bugetului statului, suma de 166.386.556 lei impozit pe profit şi 828.215.302 lei majorări de întârziere.
Instanţa a reţinut că, potrivit Raportului de expertiză contabilă, efectuată în cauză, SC C.G. SA Constanţa a început să funcţioneze şi să realizeze venituri din luna ianuarie 1995; că, în raport de structura veniturilor, societatea a desfăşurat cu preponderenţă activitatea de producţie atât în primii doi ani de activitate, cât şi în următorii trei ani, iar în anul 1995 veniturile din comerţ au reprezentat 83,80% din total activitate, iar cea de producţie 16%, astfel că activitatea acesteia se încadrează în cea de comerţ, beneficiind de dispoziţiile art. 14 lit. c) din Legea nr. 35/1991.
Totodată, s-a reţinut că Raportul la expertiză a fost comunicat Ministerului Finanţelor, la 6 decembrie 2001, dar acesta nu a făcut obiecţiuni cu privire la cele reţinute de expert.
În ce priveşte Decizia Ministerului Finanţelor, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, ca fiind fără obiect, în partea referitoare la perioada de scutire a impozitului pe profit şi ca nemotivată pentru sumele în discuţie, instanţa a reţinut că organul jurisdicţional trebuia să examineze ambele aspecte, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, reiterând, în esenţă, cele două aspecte, invocate în faza procedurii administrative, pe de o parte, că, contestaţia reclamantei a avut alt obiect decât cel stabilit prin actul de control, iar pe de altă parte, că societatea nu a motivat şi dovedit greşita stabilire a obligaţiilor fiscale.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, respectiv obiecţiunile formulate de reclamantă la procesul-verbal de control din 23 aprilie 2001, rezultă că au fost contestate obligaţiile stabilite prin acest act, invocându-se incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 35/1991, în temeiul căreia s-a pretins că nu datorează impozit pe profit, pe perioada verificată, întrucât este investitor străin, conform certificatului nr. C.T. 651 din 17 august 1994.
Aşadar, primul motiv de casare invocat este nefondat întrucât, în procedura administrativ-jurisdicţională, reclamanta a contestat obligarea sa la plata impozitului pe profit, în sumă de 166.386.556 şi a majorărilor de întârziere aferente.
Apoi, reclamanta şi-a motivat contestaţia şi acţiunea, susţinând că beneficiază de facilităţile acordate prin Legea nr. 35/1991, întrucât este investitor străin, iar în perioada în care a funcţionat, începând cu luna ianuarie 1995 a realizat venituri din activitatea de comerţ.
În acelaşi timp, este de observat că susţinerile reclamantei, în sensul că nu datorează impozitul pe profit, stabilit prin actul de control financiar, au fost confirmate prin Raportul de expertiză contabilă, efectuată în cauză, de expertul contabil E.S., iar la această expertiză nu s-au făcut obiecţiuni din partea Ministerului Finanţelor Publice, aşa cum corect a reţinut prima instanţă; de asemenea, nici în recurs nu a fost combătută expertiza, pe care a pus temei prima instanţă.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 256/CA din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2555/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Contencios. Anularea Regulamentului... → |
|---|
