CSJ. Decizia nr. 2551/2003. Contencios. Refuz aprobare cerere de stabilire a domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2551/2003
Dosar nr. 2588/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 iunie 2002, reclamantul A.A. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, solicitând anularea actului administrativ nr. 397948/SC/II din 5 iunie 2002, prin care i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România şi obligarea pârâtei să-i aprobe această cerere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că măsura dispusă este nelegală, el îndeplinind condiţiile cerute de lege pentru stabilirea domiciliului în România. Astfel, se află în ţară din 1993, desfăşurând activitate comercială, ca patron al SC P.I. SRL Bucureşti, societate care are în proprietate mai multe standuri în Complexul Europa şi realizează venituri în cuantumul impus de legislaţia în materie.
Prin sentinţa civilă nr. 728 din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului să aprobe reclamantului cererea de stabilire a domiciliului în România.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a avut şedere temporară legală în România din anul 1993 şi posedă mijloacele de întreţinere cerute de lege, realizând venituri din activitatea comercială desfăşurată.
Astfel, reclamantul are în contul său bancar peste 50.000 dolari SUA şi din activitatea firmei a realizat profit, de 30 milioane lei în anul 2000 şi de 57,5 milioane lei în primele 6 luni ale anului 2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa a respins, în mod greşit, excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât nu s-a făcut dovada că, anterior promovării acţiunii, s-a adresat organului emitent al actului de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România.
Pârâta a criticat hotărârea şi pe fondul litigiului, arătând că, la data formulării cererii de aprobare, reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de întreţinere necesare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la lipsa procedurii administrative prealabile, se constată că instanţa de fond, respingând excepţia invocată de pârâtă, a procedat în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei speciale în materia regimului străinilor în România, respectiv Legea nr. 123/2001 şi HG nr. 476/2001, acte normative care prevăd posibilitatea atacării măsurilor dispuse de autoritatea publică la instanţa de contencios administrativ.
Este, de asemenea, nefondată şi critica privind neîndeplinirea de către reclamant a condiţiilor HG nr. 476/2001. Reclamantul a făcut dovada calităţii sale de investitor în România şi că posedă mijloace de întreţinere în cuantumul corespunzător categoriei de viză pe care o deţinea, respectiv 500 dolari SUA lunar, neavând relevanţă faptul că actele atestând veniturile au fost depuse doar în instanţă.
Pârâta, sesizată cu solicitarea reclamantului de aprobare a stabilirii domiciliului în România, avea posibilitatea de a cere completarea actelor necesare pentru a aprecia în cunoştinţă de cauză dacă petiţionarul realiza sau nu venituri în condiţiile impuse de lege.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr. 728 din 10 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2550/2003. Contencios. Refuz prelungirea... | CSJ. Decizia nr. 2554/2003. Contencios. Refuz acordare prevederi... → |
|---|
